În momentul de față culeg posibilele roade de anul acesta pe al muncii tărâm. Nu sunt roade la care mulți dintre voi v-ați gândi ori râvni. Unii dintre voi ați trecut în multe cazuri pe lângă mine când îmi era îndeajuns de rău și aproape posibil să cad pe stradă din cauza oboselii acute. Mulți ați plâns de milă pe alții și ați uitat de mine. Sunt bună când pot să duc saci grei în propriul spate, saci pe care da, mulți nu vreți să vi-i asumați deoarece este mai ușor să fii indiferent. Ai beneficii mai mari, trăiești mai mult. Nu vreau să mă plâng, am trecut la faza de amuzament, pe tema durerii acute care nu mă lasă să mă odihnesc și nici să mă mișc așa cum ar trebui. Din weekend-ul trecut avem un mariaj perfect, nu putem trăi una fără alta. Ne susținem constant ideile și mișcările. Sunt un număr infim din procentul constituit din miile de tineri care resimt efectele muncii continue. Un om care a încercat să schimbe câte ceva atitudini ori modalități de abordare în viața sa, fără a avea parte de rezultatul dorit. Un om care a reușit să-i învețe pe unii calitatea lucrului făcut corect si nu pentru că trebuie, iar în cazul altora să renunțe căci "materialul" era deja deteriorat și unde nu există putință, nu va exista nici voință. Ieri, fratele meu mi-a spus la telefon că am nevoie de o schimbare. I-am confirmat ideea și a rămas surprins când i-am spus planurile mele. Unde există început, există și sfârșit în cele din urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu