Ziua de azi a fost nebuna rau si cu toate acestea la finalul sau am primit din senin un cadou la care nu ma asteptam si pe care nu l-am luat in calcul. E ca si cum cineva de acolo de sus imi deschide incet usi la care eu am batut indelung si ma face sa cred ca nimic nu este intamplator. Am luptat (si stiu ca inca mai lupt si o voi face si in continuare) impotriva barierelor de tot felul, a piedicilor puse de asa-zisii binevoitori. Azi am ajuns sa fiu invitata fara sa-mi doresc la "bucatele" asezate pe o masa la care nu mi-am imaginat ca voi fi poftita. Poate ca merit acest cadou, poate ca nu, cert este ca maine va fi o alta zi de pomina in care va trebui sa fac fata unei alte piedici. Colegii mi-au spus ca merit acest lucru si ca ar trebui sa-l privesc ca pe o victorie personala, insa pentru mine este doar faza zilei. Ceea ce voi face pe viitor este sa-mi traiesc visele, iar pentru asta va trebui sa fac ceva schimbari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu