de momente de suflet, de muzica buna, de tihna, de regasire printre paginile unei carti vechi. Dor de povesti. Toate acestea intr-un singur loc, pe care sper sa-l descopar cat de curand. Nu de alta, dar mi l-am imaginat aievea si acum a prins contur. Gratie tie Monik. Cam rar articole care sa-ti transmita stari, sa te faca sa afirmi la final: "doar atat". Restul s-ar putea sa fie in noi, numai ca grabiti cum suntem, am uitat de suflet, de durerile lui. Ne-am lasat purtati de viteza cotidiana si am uitat de noi. Si cum viata e o tragi-comedie, ar trebui sa ne pierdem in fiecare f(r)aza a sa si sa ne regasim in egala masura. Frumusetea reala este ascunsa privirii, desi sta doar la o aruncatura de "nasuc" (lipsit de fitze si alte cele) si asteapta sa fie imortalizata, imbratisata, pictata, suprinsa intr-un vers ori intr-o linie melodica (cu sunete pure).
Cheers!
Nici nu stii cat ma bucura asta...
RăspundețiȘtergere