Dupa o zi in care m-am intrebat incontinuu, in minte, cand se mai termina si de ce mi se tot umple biroul de hartii, de ce tipa seful la mine si rosteste mereu: "acum, e urgent!" (doamne, deja ma simteam precum secretara din Diavolul se imbraca de la Prada....), iar eu il priveam ca proasta, nu mai stiam ce este urgent si ce nu (si ma duce capul, zau, nu va mint), in timp ce era sa adorm precum un bebelus pe scaunul de la dentist cu gura cascata (cam degeaba, ca somnul tot nu disparea), dupa frigul indurat si frecusul suportat in minunatul autobuz din cauza babetelor care nu stiu unde s-or mai duce (posibil la teatru ca s-a deschis stagiunea, cu un eveniment mai trist ce-i drept datorat mortii marelui actor scamator, Stefan Iordache), dupa ce am pasit in propria camera, am realizat cat de bine este acasa si mai ales cat de bine miroase la noi, a voie buna si veselie (cam rar, mai observ astfel de lucruri...munca m-a transformat intr-un robotel..ai o grija o rezolv in trei timpi si trei miscari...), recunosc ca o sa tampesc in felul acesta...lipsa concediului e de vina....deja am inceput negocierile si observ cum li se deplaseaza privirea unora dintre colege...(spre amuzamentul propriu), dupa toate acestea, realizez ca a mai trecut o zi, in care, am reusit printre picaturi sa zambesc si sa aduc zambete pe fetele celorlati (exact ce mi-am propus cu ceva timp in urma, precum un mic clovn-un alint al copilariei trecute).
Sper ca si maine sa reusesc sa-mi afund doar nasucul in aerul rece in care se va simti mult mai bine parfumul meu, dar si aburii de cafea (din cestile colegelor de birou, caci eu nu consum o asemenea licoare decat rar, insa, miroase tare bine).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu