Pentru: Oamenii frumosi care nu-si altereaza sufletul nici in momentele cele mai grele ale povestii lor.
Sunt momente in mica noastra existenta pe care am vrea sa le reluam over and over again fie si pentru o secunda si de ce sa nu recunosc ca as vrea sa se inventeze un buton special in acest sens. In ultima vreme, am impresia ca drumul ales in decembrie 2007 a fost unul care mi-a deschis alte perspective. Chiar daca acel drum se referea la schimbarea jobului, in spatele deciziei s-a aflat de fapt: castigarea dreptului la timpul pierdut. Stiu ca am lasat oameni speciali acolo, oameni care continua povestea mea si oricand m-as intoarce la ei, as avea parte de zambete si imbratisari calde.Asa cum stiu ca le este dor de mine, dor de micile ghidusii si de numeroasele glume pe care le faceam pentru a destinde atmosfera si de a duce gandurile catre alte zone, acele zone sigure care nu te fac sa o iei razna la propriu, dor manifestat prin telefoane si mesaje lasate pe mess. Poate de asta nu pot uita usor despartirea de ei, nu de alta dar pana si cei noi in echipa imi stiu povestea si vor sa cunoasca omul real din spatele acesteia. Mirela, prima persoana care a aflat de mine si care s-a angajat la cateva luni dupa plecarea mea, a ramas surprinsa cand m-a vazut pentru prima oara si mi-a zis ca nu se asteapta sa fiu asa: calda si deosebita. Cuvintele ei mi-au rascolit atunci mii de amintiri: "le este dor de tine, dar le este greu sa-ti spuna asta". Stiam acest lucru din momentul plecarii, caci ultimele doua saptamani petrecute acolo au fost teribil de grele. A fost o decizie luata rational admit acest aspect, desi sufletul imi zicea intruna: "mai stai". Am ramas in acel loc 3 ani, desi dupa primul, am vrut sa plec si am inceput cautarile unui alt job. Am ramas atata timp pentru ei, prieteni de suflet cu care am impartit prima paine castigata din primul salariu. Si am experimentat multe lucruri alaturi de ei. Cu toate urcusurile si coborasurile aferente, am reusit sa nu-mi alterez sufletul sa-i las si pe altii sa faca parte din el si de ce nu, sa ia parte la experiente frumoase care sa ramana adanc imprimate in memorie.
Draga mea, Monica mi-a aratat weekendul acesta alte lucruri si am descoperit oamenii speciali din viata ei . Prieteni de o frumusete aparte, pe care mi-e greu sa o cuprind in cateva cuvinte. Le-as rapi farmecul personal cumva, daca as face-o. Stiti, acel gen de oameni care te fac sa rostesti dupa 5 minute de la despartire:" mi-e dor de tine" ? Monica, esti o norocoasa. Ai astfel de oameni in jurul tau, mai multi decat degetele de la o mana. Asta se intampla cand sufletul vorbeste in cuvinte simple, frumoase si se afla in echilibru cu tot ceea ce este in jurul sau. Si da, iti multumesc pentru experienta inedita. De suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu