Mi-e dor si doare

Aceste cuvinte se invart in mintea mea de o ora si ceva. Au aparut brusc, urmare confesiunilor facute de o buna prietena. Daca, as avea vreo bagheta magica, zau, ca as lua durerile multora, inclusiv pe ale mele si le-as arunca undeva. In lipsa unei asemenea "jucarii", am invatat, insa, sa-mi ascund de ochii multora problemele, durerile sufletesti si sa-i ajut pe multi sa-si implineasca visele, sa perceapa de fiecare data partea plina a paharului (ori sa le induc constient acest lucru, desi paharul era pur si simplu gol). Am reusit sa merg mai departe mereu. M-a surprins intrebarea prietenei mele si mai ales dorinta ei de a-i explica de ce a fost parasita de iubitul sau. I-am replicat ca nu exista o reteta a fericirii ori iubirii si sa nu mai incerce sa doreasca sa afle raspunsul la acel "de ce" care-i ravaseste mintea de ceva luni bune, caci va avea parte constant de mai multe intrebari fara raspuns. Singurul meu sfat: sa mearga mai departe, sa descopere lumea. Mi-a zis ca n-a mai intalnit o persoana atat de optimista, desi stie ca mi-am pansat inima cu ceva vreme in urma. Metoda: multa muzica buna si rasete la greu. Ce am reusit sa surprind in perioada pansarii propriei mele inimi? Sa privesc in jur cu sufletul si sa ma indragostesc la fiecare pas. De fiecare clipa. Caci imprevizibilul e doar la un mm distanta de noi. Mereu in fata noastra. Si s-ar putea sa avem parte in orice moment de noi inceputuri.Frumoase. Ori de alte povesti. Savuroase. Scrise cu inima. De ce am vrea oare sa ratam asa ceva?