In noapte
fascicule de lumina
stau prinse de cer
si asteapta sa fie culese
de un oarecare trecator.
Fata in fata
stam
in liniste
simtind viata
si al sau cantec.
Cu fiecare atingere
mastile de sticla
se desprind incet
de pe chipurile noastre.
Le privim cum cad zgomotos
pe podea
si "cuprind" lumina lunii in ele.
Descoperim
fete straine in spatele
a tot ceea ce ne temen
sa lasam la vedere,
a tot ce este redus
la termenul "vulnerabilitate".
Sufletul tresare
in pasi de iubire,
cu trupuri
ce vor sa fie acoperite
cu imbratisari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu