Stiti momentele acelea cand ati simtit ca ati proceda altfel daca ati putea sa intoarceti timpul inapoi? Am avut parte de cateva momente pana acum. Asa cum au fost minute intregi de reflectie in care am constatat ca sunt o bleaga. Pentru ca nu risc. Pentru ca nu zbier atunci cand ar trebui. Pentru ca nu lupt pentru visele proprii. Pentru...
Imi vine sa-mi dau cateva palme. Caci n-am avut curaj. Curajul de schimba multe pana acum. Curajul de a-i spune in fata: "Fraiere, te iubesc. Priveste dincolo de ochii mei si ai sa vezi. Poate ca nu sunt ceea ce ti-ai imaginat, dar sunt. Langa tine. Si asta conteaza mai mult decat o mie de cuvinte."
Poate n-o sa-i spun "fraier", poate o sa-i spun .... Nu pot sa-l ranesc. Nu. Nu merita. Nu este Fat-Frumos. Nici eu, Ileana Cosanzeana. Daca as fi fost , lucrurile ar fi stat altfel in prezent. Si totusi cum o sa-i spun???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu