Fara etichete

Ma amuz cand observ oameni care tin neaparat la functiile lor si pe care le ataseaza in vazul celorlati ca un ecuson. Ma amuza micimea lor. Ma amuza ca au ganduri atat de strampte si idealuri marete (ca si ei). Azi, m-am distrat cand am observat o persoana de sex opus uimita de faptul ca m-am recomandat simplu: Carmen. Dupa cateva balbaieli vis-a-vis de prezentarea mea, a realizat ca in fata lui sta un om, nu un polinom pe care trebuie sa-l rezolve rapid pentru a impresiona audienta. :D

Just another funky song

No E

Apreciez ingrijorarea din ultima vreme a multor persoane din jurul meu cu privire la starea mea de sanatate, respectiv kilogramele in minus. Am trecut prin multe stari nu tocmai potrivite unei persoane tinere, datorate in mare parte anemiei care m-a determinat sa-mi schimb regimul alimentar si sa fiu mult mai constienta de faptul ca nu sunt egoista daca-mi pun sanatatea pe primul plan, inaintea altor lucruri. Adevarul este ca atunci cand simti cum ti se termina bateriile la propriu in mijlocul strazii, ca esti aproape de o prapastie din care nu stii cum sa iesi deoarece nu te mai ajuta trupul oricat de mult ai incerca, in acele clipe realizezi ce este important si la ce se rezuma viata: la bataile inimii si la miscare. Azi, am avut parte la serviciu de un moment cu adevarat hilar si care m-a pus pe ganduri datorita obsesiei unora in ceea ce priveste kilogramele in plus.

"- Auzi, tu ai mai slabit?

- Da.

- Se vede. Si care este cura pe care o tii?

- Nu tin o cura de slabire.

- Haide, mai!Nu ca ar fi trebuit sa tii una. Dar ai slabit mult.

- Stiu asta. Urmez un regim pentru anemie.

- Si ce mananci?

- Produse lipsite de E-uri. legume, fructe, in special citrice.

- Salate mananci?

- Da. Supe, ciorbe si alte mancaruri pe care le gatesc.

- Poate ma apuc si eu sa mananc ca tine. (sic!)

- Mai bine mananci ceea ce ai nevoie. "

Nu va spun ce fata a facut persoana cand i-am spus acele cuvinte. Stau si ma intreb daca a inteles esenta lor. Stiu ca sunt oameni care au constant probleme cu greutatea si tin tot felul de cure, care-i ajuta pe termen scurt, dupa care revin la greutatea initiala. Ideal ar fi, daca genele nu te ajuta, sa stii sa tii lucrurile sub control, daca tot vrei sa fii slaba, nu sa te opui naturii tale. Mai bine sa te simti bine in pielea ta, indiferent de cate kilograme ai, decat sa fii skinny. Accepta-ti formele! Fiecare dintre noi este diferit. Si unic.

Litere, fraze, cuvinte

te-am lasat deunazi
sa citesti alfabetul dragostei
inscris pe propria-mi piele.
sa sorbi incetul cu incetul
fraze si cuvinte de pe buze.
sa scrii misive cu mainile
in palmele mele.
si sa vrei sa atingi cerul
intr-o indelunga imbratisare.

Poemul Z

fascicule de lumina se joaca pe peretii
in verde colorati.
simti cum iubirea
se joaca pe pielea ta.
vrei sa tii momentul cat mai aproape
sa te afunzi in mareea clipei
pentru a-i simti cat mai mult gustul.
dar ceasul cu ale sale batai ritmice
traseaza ironic alte linii inaintea gandurilor tale
ce se risipesc in aer.
nici tu nu mai stii ce ai pierdut
ori ce ai gasit
in privirea in care te afunzi acum.
esti un ratacitor
ce numara iubirile
pentru a umple un gol.
"pana cand?"
nu cunosti raspunsul.
iti place doar sentimentul
oferit de iubirea care iti tine
de cald.

Insiruire

Zgomot, trafic intens, claxoane, fete posomorate. Veselie? Putina, decorata cu zapada.

(photo by Lorissa Shepstone)

Snow, snow, snow...patrol

I like

Mica mea placere de azi...

a constat in gustul minunat al painii de vatra. Deja fac echipa cu Radu la capitolul placeri culinare. :D ( un pusti poznas).

O cariera? Nu, va rog.

Cine n-a mers incaltat in pantofi cu brandul "cariera" scris pe tocurile lor, sa nu-si doreasca. Este poate cel mai tampit vis pe care cineva si-l poate dori. Am mers incaltata cu ei. Si nu au fost confortabili. Inca sunt dependenta de munca si recunosc, ca nu voi renunta la acest viciu. Este o trasatura de familie. Stiti cum se spune: "sangele apa nu se face". Am renuntat la multe in favoarea jobului. Si am pierdut mult mai multe lucruri. Asa ca, dupa ce terminati o facultate, nu plecati cu gandul ca vreti sa faceti cariera in domeniul X, s-ar putea sa ajungeti sa profesati in domeniul Y. Stiu, ca poate suna aiurea, dar realitatea este plina de exemple in acest sens. Unul dintre ele sunt eu. Poate ca voi schimba traiectoria exact cand nimeni nu se asteapta sa fac treaba aceasta, doar sunt o fire imprevizibila. Sa nu ma intrebati ce vreau in acest moment. Raspunsul simplu ar fi: multa inghetata de ciocolata, asta ca sa uit de interventia chirurgicala de care am avut parte in seara aceasta. Sunt ok, inca mai am zambetul pe buze si mai pot rade cu doctorii. Insa, revenind la lucrurile serioase, nu stiu ce sa fac pe plan profesional pentru a scapa de sentimentul de "persoana inchisa intr-un glob de sticla" de care tot am parte in ultima vreme. Acum 2 ani vroiam sa fiu scriitoare, poeta, ar fi cazul actual, desi admit ca nu pot sta departe de arta (indiferent de modurile sale de exprimare). Asta imi curge pana-n maduva oaselor.

Ce pot recomanda tinerilor care-si doresc "sa intre in clasa muncitoare" (conform versurilor unui cantec al celor de la Vank, in vechea formula) este sa aiba grija de "aripile" lor si sa profeseze in domenii care-i fac sa se simta liberi, nu precum niste leusori inchisi in custi, expusi in fata unui public cat mai pestrit.

Kisses and hugs!

:)

Some old

but so goood:

Brand new

I simply love their muuuussssiic!

Inspira

Uneori inspiratia imi vine in primele secunde ale unui cantec, alteori apare cand il vad. Un fir de inspiratie...

Revolta

degetele de la maini nu ma mai asculta,
isi schimba continuu traseul,
alearga care incotro.
nici ele nu se mai plac reciproc.
doua apuca un pix,
altele il arunca.
doar degetul mic de la mana dreapta,
sta linistit.
cumva are de gand sa fuga?

Fragmente

aerul rece de afara
iti infioara simturile,
iti aduce amintiri
de la limita dintre real si virtual.
ai vrea sa fii invizibil,
sa traversezi cerul, ascuns sub o pelerina.
in tacere, sa-ti gasesti o noua cale.
prea multe note grave si nimic suav,
oare suntem atata de goliti de omenie?

Nonsens

incet, itele se incurca,
destinul rataceste
pe o alta ruta.
pianul din coltul camerei
ranjeste intr-una,
nici el nu stie de ce,
nici eu nu mai stiu
ce este important acum.
sub aburii ceaiului, ideile alearga
ca nebunele
lovindu-se unele de altele,
cu scopul de a crea o propozitie
cu un sens util.

azi.

Cand X si Y nu se mai (re)cunosc

ne-am daruit uitarii clipele

stranse in 2,

le-am lasat sa cada

in lipsa cuvintelor de dor

si acum impartim ecuatii verbale

cu necunoscute fel de fel.


(Painting by Brendan Monroe)

Suspendari

intre paranteze
ne-am asezat trairile

privind cerul cum sta suspendat

precum un acrobat

pe o panza invizibila.



(Petra Schüßler - "Fünf Figuren in Rot I")

Cautare

se facea ca era zi,

se facea ca era noapte,

in pustiu ne cautam,

la parada gandurilor adunate. 

 

 (Photo by Julia Weist - The Size of Thoughts)

  

Manusi

liniile ce-mi cuprind mainile
spun povesti altora,
imbraca cuvintele din propria-mi minte
in haine vizibile
pentru ei.
ii vrajesc cu miscarile lor,
ii coplesesc cu complimente,
le ating trupurile dornice de putina afectiune

si atentie.
iar ei rad,
se stramba
sau stau si ma privesc
fara sa pot citi pe fetele lor
un simplu cuvant.
pentru ei sunt doar un actor
ce interpreteaza un rol
fara temerea de a-i fi luata si franta esenta.

De - parte

in liniste, iubirea se prelinge
prin vene,
tot inainte.
in priviri isi cauta locul,
in imbratisari
culcusul, 
iar fierbinteala si-o alimenteaza 
cu ajutorul buzelor jucause, 
ce traseaza sarutari 
pe tesutul fin al pielii.
in liniste, iubirea se simte
fara oprelisti,
departe de zavorul lumii.

Niste margele

"- Auzi! Ma asculti?" ii sopti vocea.
- Secundele sunt niste margele asezate la gatul fiecaruia dintre noi.
Timpul este doar antrenorul ce le dirijeaza traseul,
izvorul lor de intelepciune.
flacara ce arde si le da ghes inainte.
Intelegi, ce spun?"
"- As vrea!, raspunse constiinta.
- Dar nu ma lasa inima,
ce-mi da imbolduri
cu al sau tic-tac ametitor.
Ieri, de exemplu vroiam sa merg spre niciunde
si nu stiu cum s-a intamplat si am ajuns
undeva,
intr-un loc in care timpul a ramas
suspendat pe aripile unui zambet
surprins intr-un tablou
in alb negru colorat.
cat am stat si l-am privit,
tic-tac-ul inimii a inceput sa capete un sens
fara de care nu mai pot trai.
Poate ca timpul da sfaturi clipei, dar de ce nu este capabil
sa o opreasca pentru a-i putea cuprinde o parte din energie
in inima mea?"

Calator prin lume

la fiecare pas
simtea cum pamantul tremura,
sub talpile sale.
nu-i pasa deloc de timpul care trecea
lasandu-i linii fine pe fata,
caci era constient ca aceasta este unealta
cu care picteaza lumea.
era doar un calator caruia ii fusese dat
sa absoarba putin cate putin
din viata.
multe lucruri ii erau indiferente,
altele, prea putine, ii incalzeau inima
de forma unui diamant neslefuit.
doar ploaia il infiora
prin notele sale inalte
si picaturile de racoare ce-i atingeau trupul.
in fiecare secunda simtea
cum se prelinge esenta
din corpul sau,
pe scena vietii mica,
dar incapatoare in doua maini,
sub mangaierea iubirii
tarzii.

Una pe zi

"- Te grabesti? Te asteapta cineva?
- Nu, nu, nu... (cam ezitant rostit)
- Bine, caci mai trebuie sa stai 10 minute peste program"...
Minutele n-au fost doar 10, dar numai conteaza. Data viitoare o sa zic: give me a fuckin' breeeeaaaak. :D Asa se intampla cand sunt fraiera.

In fuga

fugi, fugi, tot fugi
de grijile de ieri
imbracate in toalele de azi.
fugi si iar fugi
de fricile ce nu-ti dau voie sa dormi.
viata este precum un sotron
un patratel in plus sau un minus
nici nu mai conteaza,
doar tine socoteala cel de Sus.
fugi si tot fugi
catre alte puncte cardinale,
in vis totul pare mult mai pasnic
decat in realitate.
in goana cuprinzi si surprinzi
prea putin
din viata.
o vata de zahar ti se pare
norul ce sta timid pe cer.

Mozaic

"-nu mai pot sa vad!
-nu mai pot sa vad!"
cuvinte ce vin din strada.
cu o ceasca de cafea in mana dreapta
cauti cu privirea de la fereastra
persoana care isi striga durerea.
si cauti, tot cauti, cauti
printre picaturile mari de ploaie,
fara sorti de izbanda.
si brusc te opresti,
deschizi fereastra
pentru a simti mirosul ploii.
simti cum ploaia curge prin tine,
cum iti inunda inima cu racoarea sa,
iti place senzatia.
o simti aproape
de sufletul tau,
ce alearga zilnic prin lume,
cu n scopuri,
fara un nume.

In schimbare

astazi te-ai trezit cu dorinta ca vrei sa zbori,
ca jocul X si 0 nu mai este pe placul tau
si ca vrei sa-l lasi pe mainile altora,
sa gaseasca si ei solutii
la propriile necunoscute existentiale.

astazi ti-ai pus in gand ca vrei sa vada si altii
ca vorbele tale au temei
ca n-au fost spuse pentru a strapunge aerul
fara un anume scop.

azi, ti-a rasadit in minte ideea sa te duci la gara
si sa privesti circuitul trenurilor
pana te vei decide sa iei unul la intamplare
catre schimbare.

Life in mono

ti-am spus de o mie de ori, iubirea nu este o joaca.
incepe cu o sclipire in ochi
si apoi iti cuprinde inima,
te arde in interior.
te face sa vrei sa o cuprinzi intr-o imbratisare pentru intotdeauna,
iti coloreaza obrajii
si lumea in mii de culori.
iti ofera senzatii si iluzii fel de fel,
te face sa rostesti cuvinte ce nici prin minte nu ti-au trecut.
nu poti sa nu-i rezisti,
sa nu o indragesti.
sa te cufunzi in gustul sau vei vrea,
sa o alungi din viata ta cand cu indiferenta te va trata,
si totusi oricat de multe tertipuri vei cauta
pentru a scapa din mrejele sale,
nu vei gasi calea prin care iti vei simti inima usoara
de la infinit si inapoi.
in fata ei te vei pleca adeseori,
fie ca invingator sau invins,
o vei dori mereu in viata ta,
cu bune, cu rele.
in bratele sale, vei realiza cum este mai bine sa traiesti
in mono or in color.

El, ingerul

cu soarele in fata
am pasit prin zi,
am lasat pasii sa-mi alunece
pe pamantul luminat.

si m-am bucurat precum un copil
ca pot zbura in liniste
de pe un nor pe altul.

deasupra tuturor am stat
si le-am observat tristetea din inimi,
pe unii am reusit sa-i ajut
si sa le ating incet fetele,
rasadind zambete largi
in fata nefericirii lor de oameni mici.

acum, stau si admir apusul,
ma cufund precum un fulg
intr-o cununa de culori,
in asteptarea dansului
sub clar de luna, alaturi de stele,
deasupra lumii adormite.

Unde s-a ascuns muzica adevarata? Dar arta?

Vorba dragei mele, Moni, toate melodiile de azi suna la fel. Am facut si eu aceasta constatare saptamana aceasta, cand am realizat ca n-am ce asculta pe canalele TV muzicale romanesti (cu mici exceptii precum Taxi si Vunk - artisti autohtoni, din cei straini Caro Emerald, 30 Seconds to Mars, One Republic, Bruno Mars, Cheryl Cole). Toate merg fie pe aceeasi linie melodica, fie se inscriu in acelasi curent muzical de genul "nuca-n perete", nu altfel. Toate se vor electro, clubbing etc., indiferent ca sunt productii proprii sau din alte tari. La fel si videoclipurile. Daca nu vezi putin mai multa pielicica, latex, costumatii cat mai idioate, fundulete bombate, sutiene si bikini, bikini si sutiene (in unele dintre ele apar in aceasta ordine, sic!), lanturi, ochelari de soare cu forme ciudate si lista ar putea continua, nu te-ai simti bine. E ca si cum ziua n-ar mai avea farmec, pentru unii. Am constatat ca nu mai exista povesti, chiar daca  mai credem in ele ori ne place sa credem in ideea aceasta. Daca nu mai putem sa ne folosim imaginatia pentru a transpune ideile unui cantec in ceva artistic pe plan vizibil, atunci e grav. Nimic nu mai este original, iar multi artisti (nu doar artiste :D) vor sa fie clonele lui Lady Gaga fie prin costumatii, fie prin povesti pline de sex. Da, sexul vinde si va vinde mult si bine de acum incolo. Dar sa fim oare atat de nesatui dupa el????? 

Pana cand se vor schimba coordonatele muzicale actuale vor mai trece ani buni. Pana cand vom deveni constienti de ceea ce inseamna arta si ce presupune creatia ei, vom avea parte doar de mici rataciri ale unor artisti prin cotidian. Pana cand vom realiza ce inseamna puterea unei povesti si ce presupune constructia ei, vor mai  fi alte ploi si alte zapezi ce ne vor bate la ferestre si doar cateva fragmente muzicale sau cinematografice memorabile. Si cu toate acestea, nu uitati sa zambiti! Si impuneti-va in minte acest mesaj.

Axioma iubirii

o inima isi bate ritmul
ratacind sub presiunea pasilor
pe aleile unui parc oarecare.

o alta isi studiaza atent 
harta existentei,
vrand sa schimbe cateva note de pe propriul portativ.
tic-tac-ul i se pare ca suna prea sacadat,
ca nu mai are tempo-ul de altadata, 
ca s-a stins flacara ce-i alimenta esenta.
nici cantecul naturii n-o mai atrage, 
poate doar o alee pe care a ratacit aievea
cu speranta
si pe care a uitat-o 
constient sau nu,
nici nu mai conteaza acum.

pe sub crengile goale ale copacilor  
se leaga un nou ritm
purtat de pasi, 
simtit in vibratiile 
a doua inimi.

Gesturi

Motto: " Nu o lua personal, dar in momentul in care vei observa cum oameni dragi tie lupta cu o boala necrutatoare cu zambetul pe buze, vei realiza ca viata este frumoasa si ca merita traita, indiferent de pretul ei." 

Astfel de cuvinte mi-au trecut prin minte de multe ori, mai ales dupa ce am pierdut oameni dragi din cauza bolii numita cancer. Cuvintele de mai sus ar trebui sa ne puna pe ganduri si sa incercam sa fim oameni, fara a poza in diverse personaje de carton. Am cateva exemple in jurul meu si credeti-ma ca nu pot sa le inteleg atitudinea oricat de mult m-as chinui. Poate de vina este secolul vitezei in care singura performanta notabila a evolutiei noastre este castigarea maratonului cotidian, la care adaug in ordine aleatorie "hrana" materiala si sufletul sarac. Anul acesta, mi-am propus multe mai ales in ceea ce-i priveste pe ceilalti, fara a uita de sanatatea mea, care iar imi joaca feste prin acutizarea unor simptome cu care nu mai este de glumit. 

Azi, dupa o scurta cercetare, am decis sa sprijin vieti. Va invit sa descoperiti ce inseamna viata si sa reactionati in sprijinul ei.