Cine n-a mers incaltat in pantofi cu brandul "cariera" scris pe tocurile lor, sa nu-si doreasca. Este poate cel mai tampit vis pe care cineva si-l poate dori. Am mers incaltata cu ei. Si nu au fost confortabili. Inca sunt dependenta de munca si recunosc, ca nu voi renunta la acest viciu. Este o trasatura de familie. Stiti cum se spune: "sangele apa nu se face". Am renuntat la multe in favoarea jobului. Si am pierdut mult mai multe lucruri. Asa ca, dupa ce terminati o facultate, nu plecati cu gandul ca vreti sa faceti cariera in domeniul X, s-ar putea sa ajungeti sa profesati in domeniul Y. Stiu, ca poate suna aiurea, dar realitatea este plina de exemple in acest sens. Unul dintre ele sunt eu. Poate ca voi schimba traiectoria exact cand nimeni nu se asteapta sa fac treaba aceasta, doar sunt o fire imprevizibila. Sa nu ma intrebati ce vreau in acest moment. Raspunsul simplu ar fi: multa inghetata de ciocolata, asta ca sa uit de interventia chirurgicala de care am avut parte in seara aceasta. Sunt ok, inca mai am zambetul pe buze si mai pot rade cu doctorii. Insa, revenind la lucrurile serioase, nu stiu ce sa fac pe plan profesional pentru a scapa de sentimentul de "persoana inchisa intr-un glob de sticla" de care tot am parte in ultima vreme. Acum 2 ani vroiam sa fiu scriitoare, poeta, ar fi cazul actual, desi admit ca nu pot sta departe de arta (indiferent de modurile sale de exprimare). Asta imi curge pana-n maduva oaselor.
Ce pot recomanda tinerilor care-si doresc "sa intre in clasa muncitoare" (conform versurilor unui cantec al celor de la Vank, in vechea formula) este sa aiba grija de "aripile" lor si sa profeseze in domenii care-i fac sa se simta liberi, nu precum niste leusori inchisi in custi, expusi in fata unui public cat mai pestrit.
Kisses and hugs!
:)
Lasa, nu te mai gandi... si eu dupa o primarie si un minister am ajuns intr-o multinationala, desi nu sunt o carierista...
RăspundețiȘtergereSucces in toate si sanatate, sper ca nu a fost foarte grea interventia chirurgicala...
si o carte de suflet: Shirley MacLaine - Camino, o calatorie a spiritului...
4 Andreea-Maria: Hey, my dear! Inca, n-am scapat de microb, observ ca tu, da. :D Recunosc ca timpul nu este pierdut...Iti multumesc pentru sfaturi si pentru recomandarea literara. Si poti sa stai linistita in privinta sanatatii mele. Pot dansa in liniste acum :))))) Aceleasi ganduri frumoase le am si pentru tine. Pupici
RăspundețiȘtergereImi dai emotii, sper ca esti bine.(hugs)
RăspundețiȘtergereO inghetata mare se poate rezolva :D, cariera... e mai greu, ti se taie aripile cand vrei sa te implici. Eu am 4 calificari cu diploma, in una din ele chiar lucrez, urmez si o facultate care imi place, pot spune ca meseria m-a ales si imi place ce fac.
Si totusi poate in sufletul meu se afla arta fotografica(la un alt nivel nu la cel in care e considerat doar o afacere)...
Multa sanatate iti doresc!
Multă sănătate îţi doresc, ai grijă de tine. :*
RăspundețiȘtergere2 Tlaloc: Iti multumesc pentru grija. Sunt bine. Nu ma topesc decat in fata zambetelor, desi, admit ca acum mi-as dori sa am in fata o bucata de friptura facuta de bunica mea in cuptorul de la tara(in conditiile in care ador stilul lacto - vegetarian) :D dar pentru ca am de respectat un regim alimentar strict, cred ca o sa incep sa ma uit la poze cu mancaruri si sa le adulmec :))) In ceea ce priveste visul tau, sper sa reusesti sa duci pasiunea pentru arta fotografica la un alt nivel. Hugs and smiles! :)
RăspundețiȘtergere4 Zenna: Iti multumesc pentru grija purtata. :*
RăspundețiȘtergere