secundele se aseaza
pe firul imvizibil al timpului, incet.
incerc sa prind fulgii de nea
ce se astern linistit pe pragul casei,
sa le simt esenta rece.
privesc zarea printre aburii ceaiului,
astept dintr-o clipa in alta sa se auda clinchete de clopotei
peste aceasta liniste sublima,
observ cum viata isi continua drumul
departe de zgomot.
sunt un calator
fara vreo tinta precisa,
merg aiurea
pentru a simti clipa.
inchin in cinstea sa.
***
trecerea timpului trebuie simtita
in voie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu