miercuri, 27 februarie 2013
La masa tacerii, privirile noastre au stat alaturi
To: Tlaloc (iti multumesc pentru inspiratie)
am lasat morile de vant sa-si poarte miscarile departe,
ne-am oprit din mers si am privit
cum iluziile devin concluzii
in bataile inimilor ce-si rostesc una alteia nebunia.
am atins pragul fericirii suave,
am impins acele orologiului nefericirii in alt timp.
incet, ne-am asezat alaturi,
pe stanca cea mai inalta a muntelui
si am simtit cum aripi invizibile ne inalta
spre o poveste pe care altii au trait-o la randul lor...
timid.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ma inclin, superbe versuri...
RăspundețiȘtergere2 Tlaloc: Cand ai o muza care continua sa te surprinda in mocd constant, ies astfel de farame de arta poetica. Iti multumesc pentru modul in care scrii, oameni ca tine ma fac sa continui acest drum. O seara buna! :)
RăspundețiȘtergere