La masa tacerii, privirile noastre au stat alaturi

To: Tlaloc (iti multumesc pentru inspiratie)

am lasat morile de vant sa-si poarte miscarile departe, 
ne-am oprit din mers si am privit 
cum iluziile devin concluzii 
in bataile inimilor ce-si rostesc una alteia nebunia.
am atins pragul fericirii suave,
am impins acele orologiului nefericirii in alt timp.
incet, ne-am asezat alaturi, 
pe stanca cea mai inalta a muntelui 
si am simtit cum aripi invizibile ne inalta 
spre o poveste pe care altii au trait-o la randul lor...
timid.