Gogosi pentru curiosii din viata mea reala

Incerc sa inteleg ce este in mintea unora care au tupeul sa se autoinvite la un eveniment pe care am de gand sa-l fac, cand va fi cazul, cu oameni cat mai apropiati mie. Nu visez sa fac avere de pe urma acestui eveniment, imi doresc o viata plina de iubire, liniste, sanatate, intelegere alaturi de persoana iubita (indiferent care va fi aceea). Nu vreau limuzina, lautari si cine stie ce alte datini pe care le vrea cutare sau cutare puse in practica. Acel eveniment apartine indragostitilor, nu invitatilor, invitatii trebuie sa simta ca sunt acolo pentru ca sunt importanti pentru acei indragostiti, nu din cine stie ce alte obligatii. Detest politica aplicabila in cazul unei nunti si modul de perceptie pe care il au azi romanii in acest caz. Detest fandoseala si grandomania. Stiu cine sunt, ce pot si care-mi sunt asteptarile. 

Si pentru ca tot sunt intrebata din ce in ce mai des de ce nu ma casatoresc, va marturisesc ca voi face acest pas nu pentru ca este normal si firesc asa cum considera lumea, ci din iubire, cu bucuria de a impartasi continuarea unei povesti la drum deschis. Voi spune "da" persoanei care ma va face sa vibrez intens, care-mi va sta constant alaturi, indiferent daca am zile bune sau proaste, persoana pe care o voi tine de mana de la inceput pana la sfarsit fara regrete, cu respect si devotament. Nu voi iubi niciodata (imi asum aceste cuvinte) gramajul unui portofel, conturile babane, vilele si cine stie ce alte obiecte. Nu vanez averi. Am alte trairi. Prefer sa construiesc alaturi de persoana iubita lucruri durabile. Am cu ce: minte, pasiune, suflet mare si generozitate.

In final, dragi curiosi, am o rugaminte mare la voi: nu mai spuneti ca ma cunoasteti, caci va inselati amarnic, nu stiti deloc ce ma face sa vibrez cu adevarat.