Intrebarile in cauza: Cum este sa scrii? Care sunt castigurile din blogul tau?
Scrisul este precum o calatorie in sufletul tau si dincolo de el. Intotdeauna voi recomanda scrisul cu pasiune, din inima. Iti frangi fragmente din tine (asta am facut in ultima vreme in poezii, sunt personale, dar atrag cititori si pentru mine acei n oameni care ma citesc de ani de zile au atras alte grupulete si toti sunt importanti prin modul lor simplu de a fi prezenti pe aici). Am constatat ca proiectele facute cu sufletul au sorti de izbanda. Da, succesul si rezultatele vin mai tarziu. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Sfatul meu: sa faci ceea ce-ti place, constient ca-ti lasi amprenta asupra celorlalti intr-un mod constructiv, frumos. Ca nu toti reusim sa facem mereu ceea ce ne place reprezinta o parte din imprevizibilul vietii, o parte ironica, ce-i drept. Sa lasi in urma ta: "a fost un om bogat sufleteste" este de o mie de ori mai important decat sa lasi in urma ta conturi grase, pe care se vor lupta cei ramasi in viata. Cat castig? Niciun leu, euro, dolar etc. Singura moneda de schimb de aici este arta, indiferent ca vorbim despre scris, muzica, pictura, fotografie s.a.m.d. Nimic mai mult. Si n-am de gand sa schimb acest aspect, chiar daca acest blog va deveni peste ceva vreme, un alt gen de proiect. Iar primul invitat dintre cele mai apropiate persoane va fi nepotul meu, cand va mai creste. :) El va fi cel care va duce mai departe o parte din trendul cubdegheata, la un alt nivel.De ce el? Mi-a citit esenta din prima, din priviri.
Eu am fost intrebat care e gastigul meu?
RăspundețiȘtergereAm ramas mirat, trebuie sa fie mereu un castig? poate vreau doar un echilibru, poate vreau sa fac ceva pentru a nu primi ceva in schimb, nu ma refer la blogul Tlaloc ci la celelalte.
De ce scriu? Pentru ca nu pot sa nu scriu, pentru ca o fac in primul rand pentru mine, pentru ca asa simt. Nu conteaza de ce iti lasi aici aceasta amprenta, in acest spatiu vid... ma bucur enorm ca pot sa iti citesc cuvintele imbinate in poezie, proza sau doar o vorba pe zi. Restul se numeste viata!
Te imbratisez cu drag!
My dear Tlaloc, intr-o lume a materialului cand te intalnesti cu exceptii de la reguli, pare ceva inedit, iesit din ordinar. Astfel de intrebari sunt normale pentru multi. Ca si tine, scriu sau fac lucruri in acest mediu care-mi fac placere, nu ma intereseaza castigurile materiale sau de imagine. Sunt un om ce rataceste prin aceasta lume a anormalitatii normale si care nu-si doreste deloc sa fie vedeta. Stiu ce inseamna sa fii mereu bagat in fata sau sa te afli in mijlocul evenimentelor, sunt unele dintre lucrurile care m-au urmarit constant in viata reala de cand eram copil. Si da, nu este deloc cool. Ai nevoie de cojones si te nervi tari. Iar pentru cine este timid sau sensibil inseamna maturizare timpurie. Iti multumesc pentru cuvintele frumoase, cat si pentru faptul ca esti unul dintre prietenii mei virtuali dragi, cu suflet neinteles, care pigmenteaza blogosfera fie in cuvinte, fie in momente obtinute cu un simplu click al aparatului de fotografiat. Imbratisari si zambete!
Ștergere