In ultimii ani, am observat ca in momentele in care fie textierii au goluri de inspiratie, fie artistii se considera niste elefanti sau curcani umflati in pene apar numele de scena in timpul pieselor. Apare sentimentul acela de apartenenta intr-un suflu la promovare potrivit ideii: "eu ma incred in tine si tu in mine". In calitate de ascultator, nu fac altceva decat sa ma amuz si sa ma gandesc daca au pierderi de memorie ori trebuie sa intareasca la greu expresia "eu sunt". Cert este ca piesele respective sunt comerciale, nu goldies si nici nu ma fac sa ma intorc la ele cu placere. Ca de pilda aceasta:
PS: Versurile sunt precum o adunare generala in farfurie din punct de vedere culinar (batraneii stiu la ce mancare fac referire). :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu