Oh, la, la, la, la etc.

As fi vrut sa scriu despre cu totul altceva, dar gandurile-mi zboara aiurea.Din sens in nonsens si viceversa. Ce mai?Un raliu Paris-Dakar in toata regula. In lipsa unui copilot. Nu stiu ce o sa se inteleaga in final din acest blog si prea putin imi pasa acum. Mai ales cand ma uit in jurul meu si vad cutii si saci pline cu lucruri proprii ce asteapta sa-si gaseasca locul pierdut. Dezordine. Ca doar renovam casa?!


Mi-as dori sa fiu in acest minut o tipa dintr-o reclama ce sta linistita si priveste in zare de la apartamentul propriu.Cu vecini de palier prieteni buni, tineri la randul lor. Pasionati de aceleasi lucruri. Utopie...Ce bine ar fi...


Dar realitatea parca sta lipita in fata mea si-mi arata cu degetul ca prea curand nu voi fi nici cap de afis in vreo productie tv ori reclama, nici vreo scritoare renumita, ce-si asteapta calma la o masuta dintr-o librarie cititorii pentru un "timid" autograf. Sunt doar o tipa obisnuita, care-si indreapta pasii catre pragmatism. Cu un zambet strengaresc la purtator.