sa strang soarele incet in maini si sa nu-i mai dau drumul. Sa privesc norii mari si pufosi cu ochi de copil.Sa ma bucur din nou in fata unei generoase vate de zahar ars pe bat.Sa simt ca sufletul meu este aproape, langa mine. Si ca o parte importanta din el nu asteapta sa fie umpluta de aceea distanta, care-ti sfarma visele de cele mai multe ori, la fel ca si lipsa de timp. Mai multa poezie si mai multa rabdare din partea celorlalti cu fiecare clipa ce trece. Mai multe zambete sincere si mai putina graba in imensul spatiu al cotidianului. Muzica.
O pereche de aripi ca sa pot fi exact acolo unde imi doresc in acest moment. Un plai cu iarba si fluturi care sa picteze zarea in cele mai neobisnuite nuante calde. Sa simt mirosul proaspat al painii abia scoase din cuptor. Sa ma bucur de un intreg camp cu maci. Rosii precum sangria.
Sa dau timpul inapoi si sa-mi iau ramas bun de la cei doi bunici ai mei, sa-i imbratisez si sa le spun ca-i iubesc. Sa nu mai vad in oglinda in fiecare dimineata o mare din ei si nici in propriile-mi actiuni. Sa nu mai simt acest dor sfasietor si nici durerea ce a pus stapanire azi pe trupul meu.
Sa fie din nou ieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu