Pe vremea in care eram o biata pustoaica cu vise ascunse prin buzunare, cu placerea tinerii in micutele maini a penelului, cu placerea cuceririi copacilor si a imbratisarii trunchiurilor acestora, cu viziunea lumii de sus pe aripile inaltimilor si a vantului ce sufla in pletele-mi satene, speram sa devin doctorita ca sa vindec oamenii. Nu-mi era teama sa vad sange, rosteam chiar poezii in momentul in care mi se lua din acest lichid vital pentru diverse analize, pana cand am mai crescut si am observat ca seringa nu-mi era deloc prietena, ci doar ma chinuia pentru a deveni imuna in fata diferitilor virusi care ma tot imbolnaveau. Cand am pasit pragul scolii, am devenit prietena cu cartile si ele mi-au devenit partenerii ideali de relaxare, pana cand un prieten mi-a zguduit din temelii lumea cu simple cuvinte: "Ce vezi in jurul tau? Lumea se misca si tu stai aici singura. Vei pierde multe daca nu reactionezi acum." Si am reactionat si da, am castigat. Oameni dragi mi-au stat alaturi si inca imi mai stau si stiu ca "omuletul" a evoluat frumos. Si le-a schimbat si lor lumea prin gesturi facute cu inima.
O alta reactie ce m-a adus in fata unui castig nesperat a fost in urma unei certe cu proprii parinti, cearta in urma careia am inceput sa scriu poezii. Nu una, ci mai multe. Inca mai ratacesc prin casa pe suport de hartie, pana in clipa in care le voi revizui structura, nu esenta (le-a rapi parfumul de atunci). Admit ca mi-au iesit multe creatii artistice in urma supararilor de tot felul, doar pentru ca am vrut sa ma retrag in ceva care sa ma relaxeze si cum arta a fost prietena mea cea mai buna, a fost singura modalitate in care am reusit sa-mi pun sufletul pe tava, fara vreo remuscare.
Astazi, colegii de serviciu mi-au oferit un moment interesant, desi nu au citit vreodata o poveste ori o poezie care sa-mi poarte amprenta, spunandu-mi ca fata mea este a unei persoane creative si ca locul meu este in alta parte deoarece sunt singura care-i indeamna constant sa guste arta in diversele sale forme, dar si singura persoana care scrie bine adrese, gadiland bina ochisorii cititorului intr-o maniera diplomata.
Posibil sa ma retrag candva si sa scriu la lumina unei lampi cu gaz, posibil sa devin freelancer. Sau poate scriitoare. Un roman asteapta sa fie terminat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu