au trecut minutele. S-au scurs frumos si linistit clipele. Am vazut pajisti si oi care decorau faimosul verde. Si mi-am lasat pierduta privirea in fata muntilor. Mi-am amintit de racoarea lor din copilarie. De mirosul lor.
A fost un weekend prelungit, dar bogat in momente si aventura. Am simtit pe propria-mi piele racoarea apei de izvor ce-mi atingea fin picioarele printre pietre, in drumul sau, in jos. Au fost momente de poveste. In mijlocul naturii am descoperit lucruri despre noi. Ne intoarcem la radacinile uitate, adanc ingropate in memorie, incepand cu un fir de iarba...verde.
Senzatii vechi si-au facut simtita prezenta si am observat ca in lipsa unor Ilene Cosanzene si a unor Feti-Frumosi, basmele se scriu mai departe. Ca si povestile de iubire. Ce ratacesc in pustiul cotidian inspre zari colorate in alte nuante si cu o muzicalitate aparte. Daca ar fi sa contabilizez ce am pierdut pana acum ar fi: placerea de a savura fru
musetea naturii cu aceeasi intensitate cu care savurez patratelele de ciocolata. Si dragostea pe care sper sa o regasesc din nou. In alta forma si cu un alt ritm.
musetea naturii cu aceeasi intensitate cu care savurez patratelele de ciocolata. Si dragostea pe care sper sa o regasesc din nou. In alta forma si cu un alt ritm. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu