Zilele acestea am tot fost ispitita de acest cuvant, care imi este mai drag cu fiecare minut ce se scurge. Pana si familia mea a realizat ca acolo imi va fi locul la un moment dat, acum ei doar traiesc cu temerea ca voi reusi de una singura sa fac acest pas major, desi sunt un om sensibil.
M-a amuzat la culme rugamintea bunei mele prietene Flori de a mai merge la Sibiu, mai ales ca finantele mele se tot micsoreaza si dispar cu viteza curentilor de aer si a grijilor lunare. Mi-a placut si marturisirea unei bune colege de la serviciu care a fost weekendul trecut prin Sibiu: "M-am gandit la tine cand eram acolo..."Recunosc ca am promovat frumos acest oras, astfel incat unii colegi au ajuns sa-mi spuna ca apartin acelui oras. Anul trecut mi-a adus cea mai mare surpriza la care am visat de cand eram copil: sa strabat la pas orasul. Ca am descoperit oameni minunati acolo, aceasta este o alta poveste. La fel si fiecare zi petrecuta, speciala pana la ultima secunda.
Cert este ca la acest vis nu voi renunta.
si ma iei si p mine, trebuie sa ma iei, nu ma lasaaaaa!!!! daca nu ar fi deja 22:30, te-as suna sa t cert
RăspundețiȘtergereHa!Ha!Ha!(am scapat de o sedinta cu tine...) :)Draga mea, pe tine te iau oricum,langa bagaje apari si tu. Pupici!
RăspundețiȘtergere