S-au dus zilele in care intelegeam din priviri ce urma sa spuna. Zilele in care copilaream fara sa ma intrebe cineva de urmari. Era acolo si cuvantam impreuna dincolo de cuvinte, doar prin sunete si priviri.
De la o mare parte din sufletul meu ce s-a dus acolo Sus, in aceasta zi absolut nebuna din multe puncte de vedere, am invatat sa pretuiesc shotiile, sa rad cat mai des si sa ma bucur de frumusetea fiecarei clipe ce se scurge lin. L-am pierdut de cateva ori si l-am regasit mereu cu aceeasi pofta de nazbatii. Si l-am iubit pentru toate acestea. Si pentru ceea ce a adus odata cu aparitia sa in adolescenta mea.
Azi, am pierdut o parte importanta din propria viata si nu stiu cand golul ramas va fi umplut de un alt suflet pus pe shotii. Maine imi voi ingropa un fragment de suflet din adolescenta si jumatate din inima de copil.
Dumnezeu sa te aiba in paza, Rica!
Un animal are mai mult suflet decât foarte mulţi oameni. Îmi pare rău pentru ce ţi s-a întâmplat...
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, animalele stiu sa te faca sa te simti altfel. Si sa comunice mult mai bine decat o facem noi. Rica a fost un adevarat prieten si un membru al familiei timp de 12 ani.Ca de obicei, a mai "spart" un record, asa cum ii era si firea. De acum incolo o sa-l am aproape pe birou, redesenand tabloul sau la dimensiuni mai mici.
RăspundețiȘtergere...imi pare rau despre Rica!
RăspundețiȘtergere