marți, 3 noiembrie 2009

Desprinderi

1. Incerc sa prind picaturile de racoare ce se strecoara rapid printre propriile-mi degete. Desi, este frig, atmosfera este una boema. A unui trecut ce se rescrie din nou in prezent. Observ fetele oamenilor ce trec pe langa mine, in vreme ce-mi "cufund" auzul in muzica din Ipod. Imi place senzatia ce ti-o ofera o pereche de casti. Esti un simplu trecator-observator prin tesatura fina a lumii. Care simte altfel. Si discerne fiecare gest sau intamplare cat mai detasat.
2. Uneori, sentimentele puternice te pot indrepta spre un esec. Spre un eveniment la care nu te-ai asteptat si pe care nu-l poti gestiona obiectiv pentru ca speri ca totul sa fie o zamislire a mintii, nu a realului palpabil. Precum gestul femeii care tine in mana o floare si spera ca fiecare petala rupta si fiecare cuvant rostit in timpul acestui demers sa-i aduca acel dram de certitudine necesar sufletului sau. Credinta ei sta in rostirea : "Ma iubeste", " Nu ma iubeste". Cu cat scade numarul petalelor florii, cu atat mai mult creste intensitatea dorintei sale. Spera ca finalul sa se termine in "Ma iubeste". Nu vrea ceva negativ. Doreste ca pozitivismul sa-i stea alaturi, nu sa plece catre o alta "gara" a unui alt suflet.

Un comentariu:

  1. Sa se asigure ca ia trenul care opreste la capat de linie, ultima "gara"

    RăspundețiȘtergere