Dedesubturi

Pentru cateva secunde firul se rupse. Simti ca pierde putin din aer. Putin din tot ce o inconjura. Ar fi vrut sa inghete imaginea din fata sa pentru a o pastra in inima. Sa apese stop si sa deruleze filmul invizibil al vietii sale pentru a vindeca rani. Isi dorea sa aiba puteri nemaintalnite pentru a putea schimba cate ceva. Se simtea neputincioasa, incapabila. Vulnerabila in fata necunoscutului. Ii venea sa strige, dar sunetele se oprira undeva in minte, nu in gat. "Nu, nu, nu, nu!" Si totusi focul vietii o rascoli din nou. La fel ca in alte dati. Descoperi ca este fragila in fata momentului. Atingerea mainii care a incalzit-o de atatea ori, aproape rece o infiora. Ii simti pulsul slab si-si dori sa nu piarda din nou. Vroia sa castige macar o data lupta. Se lasa purtata pentru cateva fractiuni de frica, acea frica care-ti ridica pielea Era ireal si totusi real. Nimic nu putea fi dat inapoi. Stia ca va trebui sa fie atenta pe viitor. Va trebui sa protejeze fiinta a carei batai de inima le-a auzit pentru prima oara in viata ei. Stia asta de cand i-a atins mana. Nu stia daca va reusi sa prelungeasca bataile. Ticaitul inimii este poate cel mai inselator sunet ce nu poate fi incorporat intr-o singura nota muzicala. Singurul in fata caruia te simti mic. Nelinistit. Dependent de al sau ritm impus prin tic-tac.