Ideile cele mai nastrusnice se nasc in momentele cele mai grele. Dupa un weekend de pomina, in care am aflat cat de fragila este viata si cat de important este firul acela care ne mentine rasuflarea, am gasit din nou forta de a trece peste un alt obstacol ce s-a ivit pe neasteptate in viata mea. Am pierdut cativa oameni dragi anul acesta, oameni care mi-au insuflat puterea de face bine si de a crede ca este mult mai corect sa procedezi astfel. Oameni care nu au renuntat cand au simtit ca nu mai au pentru ce lupta in viata, ci au mers mai departe. Stiti si voi expresia aceea: "ce nu te doboara, te intareste". Am exprimentat-o pe propria-mi piele in doar cateva fractiuni de secunda, in timp ce tineam mana mamei mele aproape rece in propria-mi mana. A fost cea mai dureroasa senzatie pe care am simtit-o vreodata, dar ceea ce m-a intarit imediat au fost doar simplele cuvinte rostite de mama: "Sa nu plangi pentru mine, traieste-ti viata". Nu am putut sa plang, desi, fiecare bataie a inimii mele era precum un tipat lung.
In seara aceasta, am reusit sa o fac sa rada din nou, ceea ce este egal cu echivalentul descoperirii elixirului nemuririi esentei sufletului. Asa ca radeti cu sufletul, merita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu