Dansez pentru tine?

Sunt unul dintre telespectatorii care se uita la acest show de televiziune. Si recunosc ca acest sezon a fost unul foarte transparent si slab din multe puncte de vedere. Juriul a fost cel care a acordat notele corect, nu cei care au votat de acasa. Filmuletul pe care l-am vazut acum cateva clipe, in care Grigore cel scapat din urechile duelului de n ori a rostit cuvinte, pe care mai bine le pastra in mintea sa, a aratat lumii ceea ce ar fi trebuit sa vada, dar care n-a avut urechi pentru a asculta pe unii dintre cei eliminati, de exemplu Dragos Bucurenci sau Catalin Botezatu. Da, o sa-mi spuneti ca acestia au fost stangaci in miscari. Da, nu sunt dansatori profesionisti. Au luptat, insa, pentru cazurile respective (primind note maxime). Si au facut show. Caci despre asta este vorba in acea emisiune. Spectacol pe ritmul muzicilor de tot felul in sprijinul unor cazuri sociale.
Ce a facut Grigore? A dat constant cu stangul in dreptul, de parca nu credea indeajuns de mult in cazul sau. Si conform lui: "le este mila de mine"... Hmm! Stiti, pana la urma oglinzile se sparg si tot mai vezi nenorocitele de reflexii, oricat ai vrea sa scapi de ele.
Cel mai corect membru din juriu mi s-a parut a fi mereu Mihai Petre. Chiar stie sa aprecieze arta dansului asa cum trebuie. Si sa-i ofere justa valoare.
Cine va castiga competitia sau premiul cel mare? Sper sa fie cel mai popular tip ramas in competitie. Daca n-a fost sa fie Liuba Savitchi...vinovata de faptul ca stia sa rupa scena in doua.

Let it flow

La prima atingere,
clipa se opri,
imaginea se prelinse
precum izvoarele
printre stancile muntilor.

La a doua realiza
ca frumusetea infloreste
cu fiecare privire,
suras,
imbratisare.

A treia oara ar fi vrut
sa stranga clipa
cat mai aproape,
sa nu-i mai dea drumul,
dar observa cum trece,
lasand urme fine
pe fata sa.

In cel din urma ceas
privi fotografia
inramata,
zambind gandului
ca frumusetea dispare
doar de pe fata,
nu din inima.

in ultimul minut,
regasi clipa trecuta
si privi viitorul
deschis,
in tacere.

Obiceuri, atitudini etc.

Consecinte. Uneori, cautam raspunsuri la intrebari departe de noi. Nu le percepem ca fiind exact sub nasul nostru. Si cautam. Orbi. Pornim cautarea fara a lua in calcul faptul ca suntem suma faptelor noastre. A deciziilor proprii. Si cum orice actiune aduce cu sine si o reactiune, pierdem timp pretios. Timp ce nu va fi nicicand recuperat. Si din nou suferim. O alta calatorie ne salveaza si de aceasta data.
Alte consecinte isi fac intrarea pe scena vietii. Cati suntem capabili sa le infruntam? Este o necunoscuta.

Inghetat

in iarba deasa

picioarele

as vrea mi le scufund.

sa imbratisez

pamantul ca aevea.

sa fiu o soapta ce iese

din gura ta

pentru a crea

o poezie

ce va ramane

pe buzele multora.

Let's go back to the rock

Mi se intampla adesea sa ma gandesc la anumite piese si imediat sa le aud la televizor sau la radio. Pentru mine este o adevarata bucurie, chiar daca pare ciudata la prima vedere.

In seara aceasta, am avut pofta sa ascult Kings of Leon si ... precum Samantha am facut putina magie si imediat a rasunat la televizor unul din hiturile lor. :D

Mie-mi plac foarte mult. Va las sa-i decoperiti aici.

Pupici.

De consemnat

Jessica Simpson vrea un barbat normal!!!
Sa inteleg ca pana acum a iubit doar barbati anormali. O fi avut o aventura si cu E.T.? Asta, da stire.

Sa fie ...

felinar,
o stea imi este.
privesc
si ratacesc.
strazi pustii,
oameni
minute.

rost ratacit,
regasit
in alte povesti.
pasi ce se aud
pe pietre
in orasul amintirilor.

inceput
aevea.
ecuatii cu variabile
ce se inmultesc.
grafice colorate.

ratacesc.

strazi luminate
de felinare.

stau
si privesc
cum norii trec.

luna imbratiseaza
lumea.
intr-un colt,
o voce sopteste:
"vreau arginti!"

"sa fie poezie!"
poarta vantul
in al sau tremur.

timid,
ezit.
inainte
e doar un alt sens,
circulam
pe contrasens
franti.

in vis,
totul este clar.

sa fie un alt ritm.

poezie
e numele tau
rostit
sub un vechi
felinar,
luminat de doua inimi.

O zi

balonul de foc
alearga
de la rasarit la asfintit
neintrerupt.
nu-i pasa de ce se-ntampla in jur
goneste solitar.
secunde zac
risipite
pe noptiera.
era ieri
o zi.
azi,
pe sub faldurile zarii,
isi face simtita prezenta.
deasupra noastra
lumina
imbratiseaza intunericul,
fara nicio ezitare.

Vise sfaramate

Voi arunca bagheta magica la cos, nu se merita sa fii zana in zilele de azi. Renunt sa-mi mai pun visele in asteptare si sa le implinesc pe ale altora. Ma retrag.

Dragoste moderna

"Ce-i dragostea? Papusa dichisita,
S-o mangaie si s-o rasfete lenea;
Urzeala de incurcaturi divine,
Incat neghiobii tineri toti se cred
Divini prin dragoste; si-asa se scurge
O vara-n cascaturi si nebunie..."
(John Keats)

De veghe

Nota: Fotografie din arhiva personala.

Sa ne jucam putin...

Pentru ca am luat decizia de a lua o pauza de la scrisul online, va propun un joc, la care unii dintre voi este posibil sa fi dat curs, in cazul altor bloggeri mult mai bine cotati.
La adresa: smile.with.icecube@gmail.com, astept istorisirile sau poeziile voastre. De acum incolo, va predau condeiul.
Pe cele mai interesante, le voi publica, cu mare placere.
Va imbratisez cu drag. :)

Press stop

Mi-am propus sa iau o pauza, sa stau si sa reflectez la lucruri apuse. Sa meditez. Sa adun si sa impart bucurii. Sa trasez alte coordonate, sa impun alte tinte. Am cazut din nou in acel loc din care am tot vrut sa scap, dar care ma trage mereu inspre el. Vreau raspunsuri. In liniste.

Asa ca bucurati-va saptamana aceasta de scrierile mele, dupa ... va urma doar muzica. Si gandurile altora. Ale mele, le voi pune la pastrare in mici sertare.

I'm out!

Pupici.

Flash news

Ultima stire tampita citita online se refera la Anda Adam. N-am vrut sa ajung vreodata la concluzia ca multi nu le au cu jurnalismul. Si totusi li se acorda creditul de a scrie, ce le trece prin minte. Ma depaseste situatia actuala din mass media. Inventam stiri ca sa avem ce vinde. Si ne dam cu parerea, mai ales ca nu facem rau nimanui si acest obicei ne aduce bani, notorietate.

Dupa ce a inceput sa fie promovat ultimul single al sau, "My love on you" pe canalele TV de profil, au aparut carcotasi care au spus ca Anda Adam, o copiaza pe Lady Gaga. Oare are nevoie de asa ceva? De la colaborarea cu RACLA si pana in prezent, a aratat ca are cu ce, stie sa se miste si mai ales are voce. Sunt curioasa cate pipite pot demonstra asta, fara a rade incontinuu ca proastele?

Ultima gaselnita este ca seamana izbitor cu Pete Burns, unul dintre membrii formatiei britanice Dead or Alive. Super amuzanta faza. Daca o femeie ajunge sa fie asemanata cu un barbat, inseamna ca esti afumat rau de tot ori nu vezi bine. Si cum Anda Adam a avut mereu forme, stau si ma intreb din ce unghi poate semana cu un barbat. Caci mie nu mi s-a parut ca exista vreo asemanare intre ei.

Oare pana cand o sa ajunga lumea la saturatie in ceea ce priveste muzica Andei Adam, cu cine va mai fi asemanata? Loredana a ramas cu eticheta de "Madonna Romaniei", Anda ar trebui sa ramana simplu Anda. Nu de alta, dar si-a construit bine o imagine prin munca. Si nu duce nici lipsa de talent.

Connection open (please, start the download) - Part 2 (home)

Daca inceputul a stat sub semnul curiozitatii, relatia ce a prins aripi s-a incadrat pe urma la categoria "mai bine de atat nu se poate". Fiecare cu asteptari intrecute. Dar cu multe surprize la purtator.

Care a fost cheia succesului acestei relatii la distanta? Ineditul ei? Deschiderea cu care fiecare dintre noi a privit totul? Zambetele si rasetele? Discutiile savuroase? Plimbarile prin parc? Un pic din toate acestea ... combinate frumos.

- va urma -
Nota: Fotografie din arhiva personala.

Connection open (please, start the download) - Part 1 (Sibiu)

Motto:
" -Si unde ai cunoscut-o, ma?"
"- Pe net."

To: Lil' Bro'

Acesta a fost inceputul. Un inceput marcat de fraze scrise. De ganduri vizibile intr-un spatiu accesibil tuturor. Un spatiu ce ofera unora cunoastere, altora taram de explorare si celor mai multi libertatea de miscare si de gandire.

Printre acestia, am cunoscut un suflet ce ratacea zglobiu. Cu vorbe ritmate in buzunare. Un suflet ce m-a cucerit din start cu modul sau de a gandi.

Am rupt granita ce ne despartea. Sutele de kilometri. Am iesit din fata monitorului din curiozitate. Si nu regret nici macar un moment decizia luata. As fi pierdut multe amintiri. A fost prima intalnire off-line, mult mai interesanta decat cea anuntata de o reclama ce tot ruleaza pe canalele TV. Deosebita din cale afara. Intr-un oras pe care mi-am dorit sa-l iau la pas de cand eram o pustoaica. A fost o fila de poveste ce s-a umplut cu peripetii, pe ritmul pasilor si al inimilor ce se deschid.

Stau si ma gandesc ca anul acesta se implinesc in octombrie 2 ani de cand ne-am privit prima oara. De cand ne-am spus primul "buna" si ne-am imbratisat fara vreo rezerva. Si peste 3 ani de cand ne citim povestile.

(fotografie din arhiva personala)

Ce am invatat in tot acest timp? Sentimentele evolueaza, chiar daca ochii nu se vad zilnic. Ce am descoperit? Oameni si locuri absolut minunate. Cu povesti ale caror pagini se scriu zi de zi in fata tuturor. Si totusi, in liniste.

Ce am surprins? Cum se pierde sufletul. In tacerea pasilor. A privirilor. A click-ului aparatului de fotografiat. A imbratisarilor calde. A cadourilor savuroase. Oferite cu drag.

Note (09.04.2010 - Sibiu)

Uneori luna sta si ne priveste timid, indemnandu-ne sa ne ademenim. Pe sub ramurile copacilor, iubirea se joaca, departe de lume, aproape de inima.

Portret (08.04.2010 - Sibiu)

O voce din pustiu
sparse zarea,
prinsa in rama
azurie a cerului:
"-Ridica-te, copila!
Frange timpul in mici particule,
pana nu ajunge sa
ti-o ia el inainte!"

Copila privi tacuta in jurul sau,
un glob de sticla
inlocuise
toate spatiile deschise
catre lume.

Singuratatea era
singura frontiera
de care se lovea constant.
Ar fi vrut sa aiba
langa ea un suflet cald,
nimic mai mult.

De la ultimul tren pierdut,
n-a mai avut curajul.
Acum bantuie prin lume
topindu-se dupa o
soapta de iubire.

Tropa-tropa

Dragostea este cea care face de fiecare data o calatorie mult mai inedita.

De peste zi

Cea mai haioasa faza de azi (si poate din tot anul politic 2010) ii apartine cu siguranta tatalui premierului Emil Boc, care parinteste i-a aratat cum sta treaba cu ouale. Si unde zace puterea.
Va las sa priviti patania premierului.

Fiti Buni! Fiti Oameni!

Dupa ce am asistat la slujba de Inviere, am ajuns la concluzia ca suntem lipsiti de smerenie si ca oricat de mult ne dorim sa ne intoarcem la lucrurile simple, cele facute din suflet, nu mai putem. Ne-am lasat coplesiti de tehnologie, negativism, rautati marunte. De asta am avut parte dupa slujba.
Asa ca va indemn sa fiti Buni, sa fiti Oameni, nu pentru ca trebuie, ci pentru ca asa este firesc. Nu veti obtine niciun premiu, nici nu veti aparea la TV sau pe copertile vreunei reviste, dar va veti simti cu siguranta mai bine. Impacati cu voi si cu ceea ce se intampla in jurul vostru.
Hristos a inviat!

Inlantuiti

Se facea ca era
dimineata,
cand am privit
rasaritul
precum o
nemaivazuta nestemata.

am intins bratele
ca sa-i atingem
stralucirea
si am clipit.

Spre asfintit
ne-am intors
sa admiram
siragul
de culori.

imbatati
de frumusetea lor,
am clipit
din nou.

ne-am regasit
in alta zi,
in acelasi loc,
alaturi de soare
si de farmecele sale.

cu gandul
ca nu vom mai pierde
niciun rasarit,
niciun asfintit,
am stat minute in sir,
inlantuiti,
fara sa clipim,
inlacrimati.

Pulbere si praf

Pe un raft
doua chipuri stau
prinse intr-o rama
prafuita,
captiva
in timp.

In fata ei,
copilul zambeste
timid,
caci fericirea lor
trece dincolo
de sticla,
ce protejeaza fotografia.


Intr-un colt al camerei
un suflet
ratacit,
sta pierdut pe ganduri
la vremurile d'altadat.

Fericirea lui
nu poate fi surprinsa
decat de un fir de praf,
ce atinge fin
chipurile zambitoare.

"A fost" a ramas in urma sa.

Plus si minus

M-ai intrebat deunazi
ce mai fac,
ti-as fi raspuns direct,
insa, vorbele mi-au secat.

Tacuti am stat
unul langa celalalt,
cautand raspunsuri
in gand,
pentru a rupe tacerea.

Si am asteptat
sa adunam plusurile,
sa scadem minusurile
ce ne separa,
in gand, unul langa celalalt.

departe.

Chestii, trestii, socoteli

In Saptamana Mare exista intiparita perceptia conform careia trebuie sa fim mai buni, mai intelegatori cu semenii nostri, mai iertatori. Oare de ce nu reusim sa fim asa mereu? Ce ne impiedica?
Si totusi imbracam hainele samariteanului doar in aceasta perioada din an, pe care le purtam cu atata emfaza, uitand invatamintele Mantuitorului nostru.
Astept sa vad ca moda asta a omului bun nu se transforma intr-un brand comercial, ci are conotatii inalte, pe termen lung, cu efecte masurabile.

Sa bocanim bine...

din picioare. Cel putin asta am facut azi. Desi, ma dor picioarele ingrozitor, dupa atata mers pe jos prin capitala pe la tot felul de banci, am invatat sa ma bucur din nou de plimbare. Azi, am simtit in centru, acea liniste pe care am regasit-o doar la Sibiu, in ultimii ani. Mi s-a parut ciudat deoarece n-am mai avut asemenea senzatie pana acum si am realizat ca se poate sa traim si noi fara zgomot. Sunt curioasa ce ne asteapta maine. :)