joi, 1 aprilie 2010

Inlantuiti

Se facea ca era
dimineata,
cand am privit
rasaritul
precum o
nemaivazuta nestemata.

am intins bratele
ca sa-i atingem
stralucirea
si am clipit.

Spre asfintit
ne-am intors
sa admiram
siragul
de culori.

imbatati
de frumusetea lor,
am clipit
din nou.

ne-am regasit
in alta zi,
in acelasi loc,
alaturi de soare
si de farmecele sale.

cu gandul
ca nu vom mai pierde
niciun rasarit,
niciun asfintit,
am stat minute in sir,
inlantuiti,
fara sa clipim,
inlacrimati.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu