vineri, 10 mai 2013

In doua colturi straine ale lumii, doi actori necunoscuti rostesc...

 replici spontane.

S: in ochii tai
fragmente din cer se rasfrang, 
invoca parti ale unui ieri
ratacit printre nori.

M: pe buzele tale se aseaza versuri
gata sa atinga aerul unui sarut cald.

S: stiu ca am stat suspendat deasupra norilor de nenumarate ori
si tot de atatea ori, am simtit ca te pierd.
fara tine, lumea mea n-are rost, 
tu esti echilibrul meu.

M:  ieri, cand am deschis usa casei, 
am realizat ca nu mai esti aici, 
totul este gol...
niciun cuvant nu-si mai gaseste locul.

S: si totusi, mintea mea stie ca-mi vei sta mereu aproape,
oricate obstacole vom fi nevoiti sa le trecem.

M: suspendate, mi-am lasat trairile, 
am ales sa plec la drum...
in cautarea ta, 
suflet calator.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu