am lasat multe sa se piarda
prin navalnica ploaie,
picaturile de apa ne-au fost pe post de marturii,
tu imi zambeai, eu iti raspundeam.
eram doi nebuni ce ne iubeam in nestire
ascunsi sub perdeaua vorbelor.
navalnica ploaie a ajuns sa-mi tina de cald azi
sa lase alte amprente, nu doar pe asfaltul gri
ci si in propria-mi inima
neimblanzita.
"si ploua ca ieri, cand pe alei straine ne plimbam
precum doi nebuni,
brat la brat,
pana in cel din urma ceas",
rasuna un glas stins dintr-un vechi patefon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu