o foaie alba de hartie
de atat am nevoie
sa rup lantul
sa ma destram
printre atatea puncte invizibile cu ochiul liber
sa o impaturesc
si sa-i ating fiecare colt
ca si cum corzile unei chitari ar rasuna
felurite note frante
de atat am nevoie sa plasmuiesc inima ta
intr-un origami
ce stiu clar ca nu va canta niciodata...
in versuri va vibra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu