Asa a fost anul acesta. A fost prea furios, prea iute, prea presarat cu mult neprevazut, dar nu acel neprevazut care sa ma bucure. Am trecut prin multe si totusi prea putine. Am ajuns sa ma schimb. Sa uit sa ma bucur asa cum obisnuiam. Am trait pe repede inainte, haotic si da, am obosit. Mai grav este ca mi-a obosit fizic ceasul personal, care-mi da de stire in ultima vreme constant ca trebuie sa schimb viteza, sa o iau mai usor, sa fiu mai indiferenta la problemele celor comozi din fire din jur. Ieri, prietena mea cea mai buna mi-a spus ca nu poate sa-si explice cum de reusesc sa-mi gasesc timp sa citesc, sa ma informez cu tot soiul de date legate de arta, sa-mi cumpar lucruri care-mi plac, in conditiile in care muncesc continuu si ma simt precum un zombie de luni bune. I-am raspuns ca-mi comand diverse lucruri online, dupa lungi analize si cercetari minutioase. Si daca muncesc ca nebuna ore in sir, nu inseamna ca nu-mi rezerv macar o ora pe zi pentru a-mi hrani sufletul cum se cuvine. Fac acest lucru pentru ca asta simt, in inima imi pulseaza muzica non-stop, versuri si desene (pe care le voi aseza in tihna pe hartie cand le va veni momentul potrivit) si nu pot opri astfel de trairi, mai ales ca vin de la sine.
Achizitiile de anul acesta in domeniul muzicii si al literaturii au fost cele mai potrivite, am luat exact lucrurile menite sa-mi schimbe optica si sa ma scoata din momentele dificile cu zambetul pe buze, au fost intr-adevar dozele mele de bucurie, de regasire si gasire a magiei echilibrului pierdut. Au avut efectul de "a iesi din conul de umbra", asa cum mi-a spus pe la vreo 11 ani un prieten cu care ma intalnesc ca prin magie exact cand am nevoie de un sfat bun (partea frumoasa este ca ne vedem extrem de rar, pot trece ani la rand si totusi apare si clipa cand timpul ne aseaza din nou fata in fata, fara vreo programare prealabila; poate ca asta ne este menirea dupa ce am petrecut ore in sir pe terenul de fotbal si am impartit jucarii si amintiri).
Luna aceasta insa, am avut parte si de bune si de rele, dar ca si cum bucuria vrea sa-si ia revansa si sa castige teren in fata pierderilor, pe ultima suta de metri am avut parte de surprize minunate. Recunosc ca sunt un mic spiridus si ca sarbatorile de iarna au efectul de a ma face sa pun la cale tot felul de sotii, unele indreptate asupra colaboratorilor, altele catre cei dragi. Si pentru ca mi-am permis sa impart anumite cadouri colaboratorilor la inceputul lunii, luandu-i prin surprindere, ieri am avut parte de un cadou neasteptat din partea unuia dintre ei. Unul costisitor si care m-a lasat fara cuvinte pentru ca efectiv a venit din partea unei persoane care m-a sprijinit constant in anumite proiecte anul acesta, bazandu-se doar pe increderea acordata si lucrurile bine facute. Ironia haioasa este ca anul trecut aceasta persoana mi-a oferit prima bila neagra la scena deschisa in fata superiorilor, demoland tot ceea ce construisem ani la rand intr-o fractiune de secunda si credeti-ma este destul de greu sa te lupti cu muntii si sa o iei din nou de la baza pentru a le recuceri maretia... si asta din cauza unor mesaje prost transmise de altii. Cu gura cascata i-a lasat si pe colegii mei care au fost martori la momentul respectiv si carora nu le-a venit sa creada ca a venit Mosu' la mine mult mai devreme. :))))) Pana la urma, expresia "esti ceea ce faci" si-a dovedit maretia. Eu am aflat ca lucrurile bune nu vin niciodata singure, sunt doar un efect. Iar aceasta mica victorie personala mi-a demonstrat ca toate "constructiile" facute cu pasiune rezista, in fata imprevizibilului / tornadelor cotidiene si soarelui arzator. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu