Imbracata intr-o rochie rubinie, cu un par de culoarea spicelor de grau, frumos prins cu ajutorul unor fluturasi pe post de agrafe, Ana sta asezata pe covorul din sufragerie si se joaca cu prietena ei cea mai buna, papusa Clara.
Lemnele mocnesc in semineu intr-o melodie netranspusa in note muzicale, in timp ce picaturile de ploaie de afara danseaza vesel pe ferestrele mari ale vilei. Motanul Mitica ii da tarcoale lui tanti Mita, bucatareasa familei Grozavescu, vinovata de pregatirea unor delicioase mancaruri, dar si a codului ce se rumeneste la cuptor, in acest moment. Cu mustatile sale lungi, Mitica adulmeca mirosul si poate preconiza cu talentul sau innascut cand este gata pestisorul...
In timp ce parintii ei se pregatesc pentru a merge la onomastica domnului Mihailescu Gabriel, Ana ii spune poezii Clarei: "S-a intors cercetatoarea/Sa le spuie la surori/Ca-i deschisa toata floarea/Si campia, de cu zori..."
-Ai inteles, Clara? Este vorba despre albine si despre talentul lor, spuse Ana papusii.
"Si-au plecat aproape toate/La cules, cu mii si mii, /Lasand vorba la nepoate/Sa-ngrijeasca de copii./Caci muscoii si bondarii/Si-alte neamuri de padure,/Pe soptite, ca talharii,/Umblau mierea sa le-o fure..."
-Doar stii ca noi mancam zilnic miere.Este facuta de albine, adauga Ana, dupa care continua poezioara: "Insa paza-n stupi e buna,/Ca tarziu, dupi apus,/Colo jos, subt stupi, la luna,/Ei zaceau cu burta-n sus."
-Cred ca putina miere nu strica acum, mai ales ca am auzit-o pe mami ca e buna si pentru piele. Sa ma astepti aici, ii zise cu autoritate Ana, papusii Clara. Ma duc pana in bucatarie sa iau borcanul cu miere.
Se ridica de pe covor si cu pasii ei mici si repezi se indrepta catre bucatarie pentru a duce la bun sfarsit misiunea propusa. Ajunsa acolo, inspecta rapid din priviri dulapurile cu geamuri ca sa vada unde este borcanul cu miere si cand in sfarsit il zari sezand maret pe dulapul de langa cuptor unde Mitica tot mieuna, se indrepta bucuroasa catre el.
Ajunsa aproape de dulapul cu pricina, motanul Mitica se intoarse catre Ana cu o privire gata de lupta...si cu gherutele scoase...
Ana ramase locului si luand o pozitie precum luptatorii de sumo se pregati sa-i raspunda motanului.
-"Tu vrei pestisorul, eu mierea...." spuse Ana.
Dupa o scurta repriza de alergatura prin bucatarie si multe farfurii sparte, dar si oale rasturnate, Ana iesi victorioasa cu borcanul in maini, in timp ce Mitica se lingea pe labute satisfacut de prada sa: codul.
Ivindu-se in pragul bucatariei, tanti Mita isi puse mainile in cap din cauza privelistii ce i se deschidea in fata.Multe oale rasturnate, farfurii sparte si peste toate acestea motanul Mitica statea culcat satisfacut de pestele savurat.
-"Mitica, Mitica, vino sa te scarpine mama..." rosti aceasta cu o matura in mana dreapta.
Mitica se ridica rapid cand vazu maturica indreptandu-se spre el si o zbughi afara din bucatarie.Cu tanti Mita dupa el, Mitica alerga catre sufragerie unde Ana savura in liniste alaturi de papusa Clara mierea cu degetele.
-"Mitica. Mitica...." zbiera tanti Mita.
Ajuns in sufragerie se aseza in fata Anei, punandu-si capul in poala acesteia.
Aproape fara vlaga intra si tanti Mita in camera si vazand-o pe Ana murdara de miere si rochita rubinie "tapetata", mustacind cu motanul alaturi de ea, nu reusi sa rosteasca decat atat: "Si tu, Ana..."
-"Arati precum un bondar", zise mama Anei din pragul usii.
-"Hai sa te spal si sa te schimbi, bondar mic ce esti", adauga aceasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu