Just like Pinky

Astazi a fost prima mea zi in care am fost blonda in adevaratul sens al cuvantului, desi culoarea parului meu are nuanta ciocolatei calde. Am fost cu capul in nori (scuze de cacofonie, dar aceasta este una dintre cele acceptate in limba romana), am facut cativa pasi de balet prin multimea de la metrou, mi-am scapat cumparaturile si m-a bufnit rasul in plina strada in fata produselor achizitionate, ravasite pe asfalt. Am fost altcineva...mai putin eu.O persoana zambitoare de fel, dar foarte atenta la detalii.
In fata evenimentelor neprevazute, am reactionat cu ajutorului zambetului tamp utilizat adeseori de Pinky, acel personaj haios din desenele animate difuzate in urma cu cativa ani pe Cartoon Network -Pinky and the Brain. L-am uitat pe Brain, undeva ascuns, inauntrul meu, la mile departare. Cam rar, am parte de momente de acest gen, in care reusesc sa nu mai analizez totul la microscop.Si pentru ca a fost o zi cu adevarat funny, nu putea sa lipseasca si cel mai interesant ingredient:"Mr. Darcy", pe romaneste Fat-Frumos.La starea mea, el era singurul lucru care mai lipsea. A crescut in procente zapaceala mea in doar cateva secunde. Nu mai vorbesc de bataile inimii...Bine ca are ochi frumosi...
The end (for now)

Pretty fly...

Am rasfoit deunazi paginile unei reviste glossy, a carei cota de piata este ridicata, prin urmare are un standard al calitatii performant. De clienti nici nu mai vorbesc: femei cu un stil de viata dinamic, modern, pierdute in mediul urban ori in mijloacele de transport din capitala, deschise in fata noutatilor de orice natura, dornice sa investeasca in lucruri viabile si care sa le satisfaca nevoia acuta (uneori majora) de a fi in pas cu moda. Pana aici toate bune si frumoase. Reportaje interesante, noutati de pe piata cosmeticelor, din muzica si filme. Evenimente mondene de tot soiul. Si reclame cu super modele. Insa, cand vine vorba de articole ce se inscriu in categoria "dulcegariilor", imi vine sa spun ca pretul achitat pentru o asemenea revista nu este decat one bad investment.
Nu stiu cate femei se regasesc in paginile unei reviste de acest gen, in experientele scrise acolo negru pe alb si mai ales in articolele prelucrate in care vezi ca pe tipa o cheama Jana si in text este simplu...Ioana. Ca sa nu mai zic de articolele in care ti se ofera "adevarate" lectii de viata (sic!).
Chiar am de gand sa citesc unul in acest sens, ma mai asteapta inca o revista de cercetat. Poate la finalul acestuia, ma voi lasa si eu un pic convinsa la modul naiv de farmecul continutului sau. Pana atunci...cheers!

FenomenAll

Dupa o scurta portie de ras, in urma vizionarii unor poze din timpul unui examen cu fermecatorii mei colegi de la master, am constatat ca mare-i gradina lui Dumnezeu. Nu de alta, dar n-am mai intalnit astfel de lucruri. Si nici n-am facut poze pana acum in timpul examenelor, daramite filmulete. Dar, uite domnule, ca se poate. Asa ca deschideti ochisorii si priveste atent in jurul tau. Este un adevarat fenomen filmatul si trasul in poza in tara asta. Peste putin timp o sa incepem si noi, oamenii obisnuiti sa tipam la cei dotati cu aparate de filmat ori de fotografiat, precum fac vedetele la paparazzi (sper sa n-ajungem sa le oferim si lovituri sub centura, caci atunci e mai grav). Eu stiu deja ce tactica voi adopta daca mi se va intampla un asemenea lucru.Una bucata de sticla cu suc acidulat - Coca-Cola imi va fi un veritabil instrument. Si foarte multa concentrare la examen, insotita de un grad ridicat de "aciditate" in varful limbii.

Leona who?

Surprinzator, saptamana trecuta am colindat magazinele de profil pentru a achizitiona ceva noutati muzicale. Intr-unele, m-am simtit super bine.Atmosfera. Oameni primitori.Si mai ales zambitori. In altele, am crezut ca vorbesc cu extraterestri in loc de vanzatori.Nu stiau despre ce vorbesc.Am avut senzatia ca sunt la piata si intreb vanzatorul daca are mere si el imi raspunde "n-avem pere". Am ramas si mai uimita cand am constatat ca n-au cultura muzicala.Dar ei vand muzica?????Cum si de ce nu pot intelege acest fenomen de a avea un job si de a nu te interesa nici macar putin despre domeniul in care activezi.Iar muzica, dupa cum se stie uneste toate frontierele, in fata ei orice forma de discriminare dispare. Cand am intrebat daca mai au albumul Leonei Lewis...raspunsul a fost: "Care Leona?"Mmmmhhhh...Bine ca n-am intrat in alte amanunte.
Cu toate aceste peripetii, am reusit sa achizitionez ceva dintr-un loc pe care-l vizitez de fiecare data cu mare placere: Carturesti.

Somewhere behind the sea

Descopar pe zi ce trece ca vorbim de dragul de a auzi simple sunete ce se transforma in cuvinte care capata cu totul si cu totul alte sensuri.Ne place zgomotul ce ne gadila fin auzul. Indiferent de locul in care ne aflam. Zgomotul este mereu prezent alaturi de noi pentru a ne demonstra cat de important este in propria noastra viata mica. Il observam cum se transforma in basi, in cuvinte, cum se pierde sub tocurile pantofilor ori in zarva de pe strazi. Este mereu acolo...pentru noi cei norocosi care putem sa-l auzim si sa-i simtim in egala masura prezenta.Pentru cei mai putin norocosi acesta este doar simtit, dar mult mai apreciat si bine inteles. Zilnic ne pierdem in sunete. Tacerea este precum o piatra neslefuita ce straluceste uneori in singuratate. Fara spectatori.

Despre bucuria...cotidiana

Cu incantare m-am intors la vechiul loc de munca. Si am fost primita "regeste", nu precum o vedeta autohtona.M-am pierdut printre atatea chipuri dragi si m-am regasit in atatea momente placute. Am realizat ca oamenii sfintesc cu adevarat locurile, iar cei deosebiti se remarca din multime, lasand in urma lor semne invizibile in inimile celorlalti. Iar eu, am lasat deoparte prea multe lucruri de care ceilalti aveau atat de mare nevoie. I-am lasat singuri in fata monotoniei cotidine fara acele clipe de umor savuros, umor pe care l-am readus astazi pentru ei. Si am "rasadit" din nou bucurie in sufletele lor. Nu degeaba se spune ca lucrurile marunte conteaza cu adevarat. Si a aduce bucurie cuiva nu este un lucru usor. Astazi, recunosc ca m-am jucat din nou de-a bucuria. Si am primit drept cadou un alt moment de suflet.Si o marturisire de la o noua colega, care a ramas placut surprinsa cand a stat de vorba cu "personajul" real din spatele povestii rostita adesea de fostii mei colegi. "Le lipsesti enorm", acestea au fost cuvintele respectivei colege.Si avea dreptate, reciproca e valabila si in cazul meu. Am observat bucuria de pe fetele lor si uimirea celor din jurul nostru, cand m-au revazut.Si rar am trait astfel de momente, mai ales sa te ridici de la birou si sa-ti lasa balta clientul pentru ca ai revazut pe cineva drag tie. E un lucru pe care nu-l faci des.Si cel mai frumos lucru: nicio persoana nu s-a suparat ca a ramas cu ochii in soare, in timp ce fostii mei colegi ma imbratisau cu drag. A fost un moment al nostru. Din nou...in echipa completa.

India mea

Intr-un colt al unei cladiri vechi o batranica sta ghemuita, rostind cu patima rugaciuni scrise pe niste foi ingalbenite de timp. Un caine vagabond adulmeca niste bucati de cartoane aruncate in spatiul verde. Aerul atat de inabusitor aduce cu el miresmele de la gogoseria de vis-a vis. La semafor, dintr-o masina se aude cum maneaua "incinge" podeaua la maxim. Ochelari "made" in genul Police. Posete si balerini...sclipiciosi."Ding-dang!Danga-dang!"rosteste un pui de rrom cu ajutorul unei cutii de bere. "Hai sa-ti ghicesc, papusa!"(este o replica pe care am auzit-o adesea). Praf.Pe o straduta pierduta in centrul capitalei, cafenele si ceainarii te asteapta sa le descoperi. "Savoarea" licorilor servite in acele locuri se pierde in aer. Linistea este perturbata de sunetele ce-si fac simtita prezenta din boxele unui casetofon tinut in mana dreapta de un pusti.Am viziunea unui cantaret ce-si umfla plamanii degeaba. Cu sunete distorsionate.Smiorcaiala. Din nou "ding-dang!danga-dang!". Deja-vu?In nici un caz. Bine ati venit in India! Made in Romania. Un loc in care trebuie sa ai simturile treze si acea passion pour le danse. Cu oameni surprinzatori.

File de poveste

Praf.Ulita altadata vie acum pare statica.E parca desprinsa dintr-un tablou a carui tema centrala este viata la tara. Case imbelsugate, oameni cu suflete frumoase au ramas undeva... prezente in istoria copilariei mele. Colindatul din acest weekend prin satul atat de tacut m-a facut sa realizez ca niciun reportaj TV n-are puterea de a surprinde amintiri, asa cum nicio imagine nu poate surprinde clar frumusetea trairilor. Am respirat acel aer proaspat care-ti trezeste imediat pofta de mancare si-ti da energie de a explora orice coltisor. M-am bucurat de fiecare clipa si m-am intristat in egala masura. Privirea bunicii mele ascundea acel farmec tacut al trecerii timpului, al singuratatii. Locuri pline odinioara de rasetele copiilor veniti in vizita la bunici si-au pastrat amintirile in ramurile pomilor, in culoarea florilor din curti ori in zidurile reci ale caselor goale. Doar vantul este singurul martor viu la toate aceste schimbari. Si putinii, tot mai putinii oameni care mai pastreaza contactul cu rudele lor, uitate parca in acest tablou rural. Pentru cateva ore bune, am uitat de freamatul cotidian din capitala, lasandu-ma purtata de povestea rostita de sunetul vantului prin ramurile pomilor din ograda bunicilor si de mirosul painii coapte in tzast. Si am privit cu ochi de copil cerul cu ai sai nori pufosi (odinioara din vata de zahar ars).

Break the ice

...interesante beat-uri. Ceva nou din partea lui Britney Spears? Dar nu atat de rebel precum este ea in viata reala. "Inca mai poate", ar putea spune unii critici muzicali. "Uite ca se poate altfel", as adauga eu. E prima oara cand, da, Britney, aceasta papusa Barbie made in USA, "sparge gheata" in boxele din propria-mi camera. N-am fost niciodata incantata de ea, datorita lipsei puterii vocii sale (caci este cam fada, sa recunoastem), insa a stiut mereu sa faca show. Poate ca in acest aspect a stat si intregul sau succes. Numai ca in ultima vreme si-a transformat si propria viata intr-un imens spectacol public. Chiar de la inceputul carierei sale si-a jucat rolul cum a putut mai bine. Momentan interpreteaza o femeie fatala in ultimul sau videoclip, gen "anime", rol ce spune multe despre ea. Life is a cartoon motion.