Somewhere behind the sea

Descopar pe zi ce trece ca vorbim de dragul de a auzi simple sunete ce se transforma in cuvinte care capata cu totul si cu totul alte sensuri.Ne place zgomotul ce ne gadila fin auzul. Indiferent de locul in care ne aflam. Zgomotul este mereu prezent alaturi de noi pentru a ne demonstra cat de important este in propria noastra viata mica. Il observam cum se transforma in basi, in cuvinte, cum se pierde sub tocurile pantofilor ori in zarva de pe strazi. Este mereu acolo...pentru noi cei norocosi care putem sa-l auzim si sa-i simtim in egala masura prezenta.Pentru cei mai putin norocosi acesta este doar simtit, dar mult mai apreciat si bine inteles. Zilnic ne pierdem in sunete. Tacerea este precum o piatra neslefuita ce straluceste uneori in singuratate. Fara spectatori.