Despre bucuria...cotidiana

Cu incantare m-am intors la vechiul loc de munca. Si am fost primita "regeste", nu precum o vedeta autohtona.M-am pierdut printre atatea chipuri dragi si m-am regasit in atatea momente placute. Am realizat ca oamenii sfintesc cu adevarat locurile, iar cei deosebiti se remarca din multime, lasand in urma lor semne invizibile in inimile celorlalti. Iar eu, am lasat deoparte prea multe lucruri de care ceilalti aveau atat de mare nevoie. I-am lasat singuri in fata monotoniei cotidine fara acele clipe de umor savuros, umor pe care l-am readus astazi pentru ei. Si am "rasadit" din nou bucurie in sufletele lor. Nu degeaba se spune ca lucrurile marunte conteaza cu adevarat. Si a aduce bucurie cuiva nu este un lucru usor. Astazi, recunosc ca m-am jucat din nou de-a bucuria. Si am primit drept cadou un alt moment de suflet.Si o marturisire de la o noua colega, care a ramas placut surprinsa cand a stat de vorba cu "personajul" real din spatele povestii rostita adesea de fostii mei colegi. "Le lipsesti enorm", acestea au fost cuvintele respectivei colege.Si avea dreptate, reciproca e valabila si in cazul meu. Am observat bucuria de pe fetele lor si uimirea celor din jurul nostru, cand m-au revazut.Si rar am trait astfel de momente, mai ales sa te ridici de la birou si sa-ti lasa balta clientul pentru ca ai revazut pe cineva drag tie. E un lucru pe care nu-l faci des.Si cel mai frumos lucru: nicio persoana nu s-a suparat ca a ramas cu ochii in soare, in timp ce fostii mei colegi ma imbratisau cu drag. A fost un moment al nostru. Din nou...in echipa completa.