Sa dam timpul inapoi (turn back the time)

Prea multe cantece care contin acest vers si prea multe experimente stiintifice care ne-au demonstrat cat de fragili suntem in fata timpului trecator. Daca ar fi sa facem un top sau clasament al propriilor esecuri, lupta contra timpului ar trebui sa ocupe primul loc, mai ales ca nu am reusit sa gasim nicio alternativa viabila de contracarare a efectelor acestuia (ah, doar simple combinatii chimice, sub forma cremelor, frumos ambalate in cutii colorate, intens promovate prin tot felul de programe/strategii de marketing si de publicitate).

Simpli spectatori, dar si observatori in egala masura ai acestui spectacol al imensitatii, eternitatii, "diluarii" timpului, asteptam acel moment in care lumea sa stea pur si simplu in loc.Pentru noi.
Sa fim precum niste vedete rock in fata carora multimile aplauda frenetic, canta pana la epuizare, intr-un ritm al inimilor care bat "adrenalina" in sunete pure, grave.

Nu stiu cati avem sansa sa reusim sa captam acea stralucire din ochii celorlalti imediat cand intram intr-o incapere sau cand mergem pe strada. Asa cum nu cunosc puterea sau farmecul care-i face pe unii dintre noi sa fie mai vizibili, sa ajunga sa-si implineasca visele usor, sa nu le fie frica de provocari si nici de explorarea necunoscutului aflat la un pas distanta, mereu in fata noastra.

Am simtit inconstient in acest weekend prea multe lucruri amestecate cu fiecare secunda ce se scurgea sau poate ca locatia a fost de vina. Aerul din Sibiu e mult mai diferit decat cel din capitala. Daca aici, in "buricul" tarii cautam sa achizitionam echipamente performante de purificare a aerului pentru parlamentari, acolo aerul n-are nevoie de asa ceva. Trebuie doar sa-l inspiri si sa-l expiri, mai ales ca pomii sunt pregatiti sa ofere oxigen, expresie lipita de trunchiurile lor (au ramas in urma de tot edilii de aici). Iar oamenii, jos palaria! Calmi, ospitalieri, gata oricand cu o vorba buna pe buze.

Un oras in care ai senzatia pe strazi ca te pierzi la propriu nu doar in istorie, ci si intr-o frumoasa poveste a exploratorului de noi teritorii, ce va duce istorisirea catre alte puncte cardinale ori zari.

Am explorat alaturi de oameni minunati orasul, cu un ghid fermecator platit doar cu zambete si rasete (pe care-l astept oricand in capitala, pentru a-i expune povestea fermecatoare de pe strazile ce amintesc de micul Paris de altadat').

Recunosc, ca totul a fost precum un vis minunat, doar un gol a ramas la plecare in inima mea. Ceea ce ma determina sa ma intorc in orasul povestilor oricand, pentru a "picta" lumea in alte culori. Vesele. Dar si pentru a da timpul inapoi. Intr-o alta poveste.