Zilele acestea am tot fost ispitita de acest cuvant, care imi este mai drag cu fiecare minut ce se scurge. Pana si familia mea a realizat ca acolo imi va fi locul la un moment dat, acum ei doar traiesc cu temerea ca voi reusi de una singura sa fac acest pas major, desi sunt un om sensibil.
M-a amuzat la culme rugamintea bunei mele prietene Flori de a mai merge la Sibiu, mai ales ca finantele mele se tot micsoreaza si dispar cu viteza curentilor de aer si a grijilor lunare. Mi-a placut si marturisirea unei bune colege de la serviciu care a fost weekendul trecut prin Sibiu: "M-am gandit la tine cand eram acolo..."Recunosc ca am promovat frumos acest oras, astfel incat unii colegi au ajuns sa-mi spuna ca apartin acelui oras. Anul trecut mi-a adus cea mai mare surpriza la care am visat de cand eram copil: sa strabat la pas orasul. Ca am descoperit oameni minunati acolo, aceasta este o alta poveste. La fel si fiecare zi petrecuta, speciala pana la ultima secunda.
Cert este ca la acest vis nu voi renunta.
marți, 30 iunie 2009
luni, 29 iunie 2009
Reply
Unele persoane au puterea de a aduna oameni in jurul lor. Au acel nu stiu ce absolut fermecator, seducator. Poate ca stiu sa-si ascunda bine temerile, ciudateniile, punctele slabe. Poate au descoperit o reteta cu ingrediente necunoscute noua, risipiti in tot felul de planuri, de frici, dedicati principiilor.
Am auzit adeseori ca sunt o persoana speciala, care atrage oameni in jurul sau foarte usor. De aseara, sunt doar un om obisnuit, cu o desaga plina cu griji, cu vise sfaramate intr-un mod crud, un om ce trebuie sa invete sa lupte penru a nu stiu cata oara in viata sa. Mai inainte de toate trebuie sa invat sa stapanesc foarte bine jocul cu coarda in ceea ce priveste viata.
Am auzit adeseori ca sunt o persoana speciala, care atrage oameni in jurul sau foarte usor. De aseara, sunt doar un om obisnuit, cu o desaga plina cu griji, cu vise sfaramate intr-un mod crud, un om ce trebuie sa invete sa lupte penru a nu stiu cata oara in viata sa. Mai inainte de toate trebuie sa invat sa stapanesc foarte bine jocul cu coarda in ceea ce priveste viata.
sâmbătă, 27 iunie 2009
Timp oprit
Vestea ca Michael a murit, a pus on hold toata lumea. Brusc ne-am vindecat de griji, brusc am realizat ce este important in ultima instanta pentru fiecare dintre noi, brusc ne-am dat seama ce inseamna muzica si ce poate sa faca ea pentru noi. Nu mai exista politica, nu mai exista economie, nu mai conteaza valoarea actiunilor de la bursa, exista doar muzica.
Un singur om a reusit sa arate lumii intregi ca dincolo de barierele culturale, de discriminare, ceea ce este important este sufletul si pasiunea cu care iti duci pana la capat visele. Un singur om a fost capabil sa uneasca oameni si sa schimbe generatii si destine. Ce am vazut zilele acestea, a fost succesul incununat al unui geniu. De data aceasta fanii au cantat si au sustinut in diverse colturi ale lumii show-uri in semn de respect pentru Michael, pentru acest inger cu aripi sfaramate intr-o lume plina de prejudecati.
A vorbi despre Michael in aceste clipe, inseamna sa frangi ceva din tine, in ceea ce ma priveste din adolescenta. Cand spui Michael, rostesti MUZICA.
Un singur om a reusit sa arate lumii intregi ca dincolo de barierele culturale, de discriminare, ceea ce este important este sufletul si pasiunea cu care iti duci pana la capat visele. Un singur om a fost capabil sa uneasca oameni si sa schimbe generatii si destine. Ce am vazut zilele acestea, a fost succesul incununat al unui geniu. De data aceasta fanii au cantat si au sustinut in diverse colturi ale lumii show-uri in semn de respect pentru Michael, pentru acest inger cu aripi sfaramate intr-o lume plina de prejudecati.
A vorbi despre Michael in aceste clipe, inseamna sa frangi ceva din tine, in ceea ce ma priveste din adolescenta. Cand spui Michael, rostesti MUZICA.
vineri, 26 iunie 2009
Amintiri
In weekendul acesta imi scot cateva amintiri dintr-o cutie. Unele isi vor regasi echivalentul aici, pe altele doar le voi privi. In tacere.
Cert este ca muzica lui Michael va rasuna 2 zile in toata casa. Ca in vremurile adolescentei.
Cert este ca muzica lui Michael va rasuna 2 zile in toata casa. Ca in vremurile adolescentei.
O scena goala
La prima ora a diminetii am aflat ca Michael Jackson a murit. Am stat in tacere in fata monitorului nevenindu-mi sa cred ceea ce ochii mei parcurgeau. In ultimele doua zile alti oameni valorosi au decedat: Matei Calinescu (literatura) si Farah Fawcett (actorie). Sa-si ceara cerul valorile risipite pe pamant inapoi?
Cand rostesti pop spui automat Michael si Madonna. The rolemodels. The best promoters. HI-Q music. Ei au rescris "note" in muzica, au lansat curente, au impins limitele, au luptat impotriva curentelor mediocre. Iar show-urile le stau drept marturie. Nu au pornit in cariera de la premisa: "daca nu ma plac, ce ma fac", ci dimpotriva au plecat de la ideea: "asa sunt eu si tot eu sunt in masura sa va spun ce trebuie sa va placa." Au lansat si tendinte in moda. Si-au pus amprenta oriunde au putut. Artisti completi, ce si-au demonstrat talentul de-a lungul timpului pe scene care trepidau sub talpile lor. Deschizatori de drumuri.
Michael si-a luat ramas brusc de la viata. Tocmai cand dorea sa revina in luminile rampei. A lasat drept testament propriilor sai copii, creatiile sale ce n-au fost inca lansate si mult mister. Asa cum o facea odinioara dupa fiecare show al sau. A plecat un mare artist dintre noi...posibil in al sau "Neverland" ascuns...printre nori.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
joi, 25 iunie 2009
Pe furis
Un bilet uitat,
cuvinte sterse,
gesturi ce nu-si pierd esenta.
Parfum de iubire,
purtat de vant,
intr-o vata de zahar ars.
***
Incet, iubirea isi face loc,
impune un alt ritm,
muzicii proprii
si te face sa zambesti,
chiar si in clipele amare.
***
Timid...dragostea sta in mana ta,
frumoasa asemeni unei perle,
pescuita dintr-un ocean.
cuvinte sterse,
gesturi ce nu-si pierd esenta.
Parfum de iubire,
purtat de vant,
intr-o vata de zahar ars.
***
Incet, iubirea isi face loc,
impune un alt ritm,
muzicii proprii
si te face sa zambesti,
chiar si in clipele amare.
***
Timid...dragostea sta in mana ta,
frumoasa asemeni unei perle,
pescuita dintr-un ocean.
Mici placeri
1. Intr-un izvor cu apa rece de la munte
Mainile as vrea sa mi le cufund,
Sa simt miscarea undelor
Si pietricelele ce-si fac
Loc in propriile-mi palme.
2. Pe malul marii
Un rasarit de soare
Asteapta sa fie privit.
In liniste, inimile se cuprind.
3. Pe masa o ceasca
Asteapta sa fie umpluta
Cu o licoare ce tresalta simturile
In fiecare dimineata.
Mainile as vrea sa mi le cufund,
Sa simt miscarea undelor
Si pietricelele ce-si fac
Loc in propriile-mi palme.
2. Pe malul marii
Un rasarit de soare
Asteapta sa fie privit.
In liniste, inimile se cuprind.
3. Pe masa o ceasca
Asteapta sa fie umpluta
Cu o licoare ce tresalta simturile
In fiecare dimineata.
miercuri, 24 iunie 2009
Cum stai cu fundul?
Posibil sa ai o parte dorsala bombata, posibil sa te numeri printre cei ale caror parti anatomice au ajuns sa ia forma diverselor piese de mobilier. Posibil sa fi aparut ranjind ori stand tolanit pe diversele coperti ale revistelor, cert este ca fundul tau conteaza nu doar pentru tine, ci si pentru ceilalti. Doar de asta auzi uneori: "Miscati fundul!" si intamplator chiar si atunci cand vrei sa inveti sa dansezi anumite stiluri.
Parintii deja au inlocuit expresia: "bataita la poponetz" cu "bataita la fund" atunci cand odraslele fac nazbadii, nu de alta, dar Poponetz e o persoana publica si nu se cade. Putin respect, va rog.
Continuand pe aceeasi linie, expresia populara "orice sut in fund este un pas inainte" face apel din nou la acest termen, plasandu-l in postura de "victima" atacata de un instrument, in acest caz de un sut.
In orice alte situatii ori conjucturi, fundul capata o importanta aparte si un rol esential.Ironic si hilar in acelasi timp: fundul conteaza.
Parintii deja au inlocuit expresia: "bataita la poponetz" cu "bataita la fund" atunci cand odraslele fac nazbadii, nu de alta, dar Poponetz e o persoana publica si nu se cade. Putin respect, va rog.
Continuand pe aceeasi linie, expresia populara "orice sut in fund este un pas inainte" face apel din nou la acest termen, plasandu-l in postura de "victima" atacata de un instrument, in acest caz de un sut.
In orice alte situatii ori conjucturi, fundul capata o importanta aparte si un rol esential.Ironic si hilar in acelasi timp: fundul conteaza.
Punct si de la capat
Sunt oameni care te fac sa spui la un moment dat: "Plec. Oriunde altundeva mi-e mai bine decat aici." Sunt oameni care induc stari in urma propriilor esecuri si frustrari personale, dar care nu admit ca sunt supusi la fel ca si ceilalti greselilor de tot felul. Considera ca detin adevarul, ca stiu cum sa abordeze fiecare situatie in parte, deoarece au experienta. Iar daca se intampla sa nu aiba dreptate intr-o anumita problema si de vei incerca sa-i combati cu argumente forte, atunci fii pregatit de un show de zile mari cu numere speciale ca la circ: "Atentie, doamnelor si domnilor, pe scena intra faimosul Urs Piticel!".
Desi, fac parte din zodia perfectionistilor sunt atipica din multe puncte de vedere. Imi cunosc limitele si imi recunosc greselile. Cineva mi-a spus azi ca nu poate sa fie diplomat ca mine, ca prefera sa spuna lucrurilor direct pe nume. Bine punctat!Asa eram si eu odinioara. Ce m-a facut sa-mi schimb abordarea? Am renuntat la aciditate (care mai apare in anumite momente fata de persoane care nici in ruptul capului n-or sa-mi placa, oricat de mult s-ar chinui sa-mi intre pe sub piele; nu-mi plac oamenii falsi care interpreteaza consecvent roluri de imagine si nici pupincuristii -pentru care inca nu s-a inventat o batista speciala cu care sa se stearga la bot dupa atata pupat), deoarece am realizat ca nu era abordarea corecta a situatiilor si ca puteam rezolva intr-o alta maniera multa mai bine problemele aparute. Ce n-am facut in urma acestei transformari ? N-am renuntat sa fiu eu insami: aceeasi persoana amabila, toleranta, capabila sa-ti stea alaturi la greu fara vreun scop ascuns. Prietenii mei de suflet cunosc aceste aspecte ale vietii mele in amanuntime.
De ceva vreme, mi-a aparut din nou in minte ideea enuntata in titlu. Si poate ca uneori lucrurile se intampla chiar la timpul lor cu un motiv serios. Pana voi pune punct si voi alege un alt drum, ramane doar simplul gand virtual.
Desi, fac parte din zodia perfectionistilor sunt atipica din multe puncte de vedere. Imi cunosc limitele si imi recunosc greselile. Cineva mi-a spus azi ca nu poate sa fie diplomat ca mine, ca prefera sa spuna lucrurilor direct pe nume. Bine punctat!Asa eram si eu odinioara. Ce m-a facut sa-mi schimb abordarea? Am renuntat la aciditate (care mai apare in anumite momente fata de persoane care nici in ruptul capului n-or sa-mi placa, oricat de mult s-ar chinui sa-mi intre pe sub piele; nu-mi plac oamenii falsi care interpreteaza consecvent roluri de imagine si nici pupincuristii -pentru care inca nu s-a inventat o batista speciala cu care sa se stearga la bot dupa atata pupat), deoarece am realizat ca nu era abordarea corecta a situatiilor si ca puteam rezolva intr-o alta maniera multa mai bine problemele aparute. Ce n-am facut in urma acestei transformari ? N-am renuntat sa fiu eu insami: aceeasi persoana amabila, toleranta, capabila sa-ti stea alaturi la greu fara vreun scop ascuns. Prietenii mei de suflet cunosc aceste aspecte ale vietii mele in amanuntime.
De ceva vreme, mi-a aparut din nou in minte ideea enuntata in titlu. Si poate ca uneori lucrurile se intampla chiar la timpul lor cu un motiv serios. Pana voi pune punct si voi alege un alt drum, ramane doar simplul gand virtual.
marți, 23 iunie 2009
Fata cu comunicarea
Scuzati cacofonia, insa, autoarea nu sunt eu. Este doar o simpla eticheta, ce mi s-a lipit la munca de ceva vreme. Ma amuz de fiecare data cand aud aceste cuvinte, cu toate ca esenta unui om nu trebuie redusa la continutul unei expresii. Este mult mai vasta.
Desi, am studiat acest domeniu (cand inflorea la noi in mediul academic), intamplator as spune (sau poate ca asa a fost conjuctura, iar fratele meu a fost norocul meu atunci), in teorie lucrurile stau cu totul altfel decat in practica. Este frumoasa comunicarea si ceea ce implica in alte domenii conexe, iar "setea" dupa ea nu va inceta niciodata, insa, va ramane in permanenta un gol pe care nu-l vom putea umple ca animale sociale oricat de mult am dori.
Am lucrat cativa ani in domeniu in ceea ce priveste relatiile cu publicul. La inceput totul a fost atat de captivant, dupa care am constatat ca vreau altceva, ca am invatat ceea ce era de invatat pe acea particica si ca nu mai evoluez deloc. De creat nici nu se punea problema, trebuia sa schitez, printre alte sarcini de serviciu, planuri cu rezultate concrete. Cu gandurile creative in propriile buzunare, am ales sa pun stop situatiei dupa 3 ani.
A fost cea mai dificila decizie pe care am luat-o la viata mea, deoarece a implicat despartirea de oameni care mi-au atins frumos inima si de singurul domeniu de suflet care m-a ajutat mereu sa ma exprim si sa gasesc noi si noi metode creative.
Povestea fetei cu comunicarea a inceput dupa ce a esuat prima sub linie la Drept, intr-o dupa-amiaza calda de vara, zi in care mi-am implinit in urma esecului un vis: acela de a vedea unde se afla laboratorul de criminalistica (domeniu pe care as fi vrut sa-l imbratisez, dar n-a fost sa fie: ah, stelele astea!!!!). M-am lasat purtata de propriul fler alaturi de Alina si Madalina pe coridoarele facultatii si le-am uimit cu rapiditatea mea de a gasi ceea ce cautam. Am stat cateva minute in fata usii, privind in liniste placuta pe care scria cu litere mari: laborator de criminalistica. Am simtit cum cade cortina, iar Sherlock Holmes paraseste scena, alaturi de celelalte personaje care mi-au tinut de cald prin intermediul romanelor politiste. A fost momentul in care m-am despartit de studiul dreptului si am pornit in cunoasterea comunicarii.
Astfel, in timpul facultatii am avut parte de numeroase proiecte prin intermediul carora m-am jucat cu idei indraznete, creative si am inceput sa "tes" povesti si poezii frumoase. In acei ani, am inceput sa percep intr-o alta maniera si sa acord mult mai multa importanta frumusetii ce se dezvaluia in jurul meu, indiferent ca era vizibila in colegi, profesori ori in frunzele purtate de vant. Catre necunoscute zari.
Dupa toti acesti ani, plini de comunicare pot spune ca, in esenta, conteaza, ce lasi in urma ta si modul in care reusesti sa atingi inimile celor din jur. Si asta este = cu a comunica corect.
Desi, am studiat acest domeniu (cand inflorea la noi in mediul academic), intamplator as spune (sau poate ca asa a fost conjuctura, iar fratele meu a fost norocul meu atunci), in teorie lucrurile stau cu totul altfel decat in practica. Este frumoasa comunicarea si ceea ce implica in alte domenii conexe, iar "setea" dupa ea nu va inceta niciodata, insa, va ramane in permanenta un gol pe care nu-l vom putea umple ca animale sociale oricat de mult am dori.
Am lucrat cativa ani in domeniu in ceea ce priveste relatiile cu publicul. La inceput totul a fost atat de captivant, dupa care am constatat ca vreau altceva, ca am invatat ceea ce era de invatat pe acea particica si ca nu mai evoluez deloc. De creat nici nu se punea problema, trebuia sa schitez, printre alte sarcini de serviciu, planuri cu rezultate concrete. Cu gandurile creative in propriile buzunare, am ales sa pun stop situatiei dupa 3 ani.
A fost cea mai dificila decizie pe care am luat-o la viata mea, deoarece a implicat despartirea de oameni care mi-au atins frumos inima si de singurul domeniu de suflet care m-a ajutat mereu sa ma exprim si sa gasesc noi si noi metode creative.
Povestea fetei cu comunicarea a inceput dupa ce a esuat prima sub linie la Drept, intr-o dupa-amiaza calda de vara, zi in care mi-am implinit in urma esecului un vis: acela de a vedea unde se afla laboratorul de criminalistica (domeniu pe care as fi vrut sa-l imbratisez, dar n-a fost sa fie: ah, stelele astea!!!!). M-am lasat purtata de propriul fler alaturi de Alina si Madalina pe coridoarele facultatii si le-am uimit cu rapiditatea mea de a gasi ceea ce cautam. Am stat cateva minute in fata usii, privind in liniste placuta pe care scria cu litere mari: laborator de criminalistica. Am simtit cum cade cortina, iar Sherlock Holmes paraseste scena, alaturi de celelalte personaje care mi-au tinut de cald prin intermediul romanelor politiste. A fost momentul in care m-am despartit de studiul dreptului si am pornit in cunoasterea comunicarii.
Astfel, in timpul facultatii am avut parte de numeroase proiecte prin intermediul carora m-am jucat cu idei indraznete, creative si am inceput sa "tes" povesti si poezii frumoase. In acei ani, am inceput sa percep intr-o alta maniera si sa acord mult mai multa importanta frumusetii ce se dezvaluia in jurul meu, indiferent ca era vizibila in colegi, profesori ori in frunzele purtate de vant. Catre necunoscute zari.
Dupa toti acesti ani, plini de comunicare pot spune ca, in esenta, conteaza, ce lasi in urma ta si modul in care reusesti sa atingi inimile celor din jur. Si asta este = cu a comunica corect.
luni, 22 iunie 2009
Fragmente (scoase din continut)
Ti-e trupul scos din muzici...
****
Imi ceri, miscandu-ti genele-ti dese
In versuri proaspete sa-ti cant.
****
Ciudata-i roua sufletului meu!
Nu piere. Desi-i vant si e-n amiaza.
****
Hai sa luam o lunga vacanta de matase
Cu papadii suflate...in vant.
(Emil Brumaru)
****
Imi ceri, miscandu-ti genele-ti dese
In versuri proaspete sa-ti cant.
****
Ciudata-i roua sufletului meu!
Nu piere. Desi-i vant si e-n amiaza.
****
Hai sa luam o lunga vacanta de matase
Cu papadii suflate...in vant.
(Emil Brumaru)
Cub de gheata topit
Se ia un soare buclucas si se aseaza frumos pe o coala de hartie invizibila cu mari nori pufosi de un alb care nu este spalat cu un detergent pentru a iesi alb dalb. Se adauga buna dispozitie si gustul de a petrece cateva ore printre standuri ce ofera carti.
Se asculta intamplator Jingle Bells (sau poate ca nu) si se asteapta cu un zambet strengaresc in coltul gurii aparitia Mosului in toiul caldurii care topeste asfaltul sub picioare. Se "aprinde" o discutie despre viata alaturi de o persoana draga si se trag concluzii pe moment, savurand putin Sprite si Schweppes (fiecare cu propriile gusturi).
Caldura continua. Temperatura creste. Si adierea vantului pare aproape imperceptibila. Inimile bat mai tare. Se topesc si hainele pe noi, dar gandul ca vom "adulmeca" din nou aventuri in paginile altor carti, nu ne da pace.
Intram pe jumatate topiti la Bookfest, respiram usurati ca este mai racoare acolo si incepem cautarea. Vedem carti, zambim si cumparam. Eu ma gandesc la ingerasii Mirelei si iau o carticica pentru a-l aduce mai frumos pe Mos Ene pe la genele lor. Il zaresc si pe Hidalgo, comanda data de tata, platesc si privesc carticica subtire cu un pret piperat. Cercetarea continua. Privim in liniste cartile de la fiecare stand. Mai cumpar cateva printre care si doua de poezii din vremurile de azi, cu scopul de a mai gasi ceva inspiratie si de a mai observa cum se mai "imbraca" poezia acum. "Hainele" actuale ale liricii se inscriu in curentul "haute-couture" (fragmente de arta pe care incerci sa o explici si sa-i cuprinzi esenta), poezia nu mai defileaza gratios si nici nu mai freamata suflete ca odinioara, mai mult poetii ale caror creatii le-am achizionat fumega in fata vietii si jongleaza cu ideea ca sexul vinde si nu este trecut niciodata cu vederea.
Momentan in biblioteca proprie zace un volum ce trepideaza prin a sa pornolirica socanta, ironica si amuzanta, ce ar putea tine oricand locul unei tigari dupa...si o alta bazata pe crime. Si nici un alt album de arta. Imi iau revansa altadata.
Se asculta intamplator Jingle Bells (sau poate ca nu) si se asteapta cu un zambet strengaresc in coltul gurii aparitia Mosului in toiul caldurii care topeste asfaltul sub picioare. Se "aprinde" o discutie despre viata alaturi de o persoana draga si se trag concluzii pe moment, savurand putin Sprite si Schweppes (fiecare cu propriile gusturi).
Caldura continua. Temperatura creste. Si adierea vantului pare aproape imperceptibila. Inimile bat mai tare. Se topesc si hainele pe noi, dar gandul ca vom "adulmeca" din nou aventuri in paginile altor carti, nu ne da pace.
Intram pe jumatate topiti la Bookfest, respiram usurati ca este mai racoare acolo si incepem cautarea. Vedem carti, zambim si cumparam. Eu ma gandesc la ingerasii Mirelei si iau o carticica pentru a-l aduce mai frumos pe Mos Ene pe la genele lor. Il zaresc si pe Hidalgo, comanda data de tata, platesc si privesc carticica subtire cu un pret piperat. Cercetarea continua. Privim in liniste cartile de la fiecare stand. Mai cumpar cateva printre care si doua de poezii din vremurile de azi, cu scopul de a mai gasi ceva inspiratie si de a mai observa cum se mai "imbraca" poezia acum. "Hainele" actuale ale liricii se inscriu in curentul "haute-couture" (fragmente de arta pe care incerci sa o explici si sa-i cuprinzi esenta), poezia nu mai defileaza gratios si nici nu mai freamata suflete ca odinioara, mai mult poetii ale caror creatii le-am achizionat fumega in fata vietii si jongleaza cu ideea ca sexul vinde si nu este trecut niciodata cu vederea.
Momentan in biblioteca proprie zace un volum ce trepideaza prin a sa pornolirica socanta, ironica si amuzanta, ce ar putea tine oricand locul unei tigari dupa...si o alta bazata pe crime. Si nici un alt album de arta. Imi iau revansa altadata.
vineri, 19 iunie 2009
Ganduri prinse (cu agrafe virtuale)
O persoana draga mie, cu care impart zilele la munca (precum si tristetile referitoare la creativitatea ce lipseste in domeniul in care activez) mi-a spus ca vrea sa citeasca ce mai scriu. A fost prima (si ultima) persoana din serviciu careia i-am aratat pe suport de hartie fragmentele postate din romanul "Amor Porteno. Amor de Papel" pentru a-mi cantari potentialul in ale tehnicii legate de scris.
Mi-a placut reactia sa, precum si marturisirea ca ii place sa picteze. Vorba aceea populara:"Cine se aseamana se aduna" cuprinde un mare adevar. Eu am lasat demult penelul deoparte, dar nu este exclus sa ma apuc din nou de pictat, mai ales ca este o activitate relaxanta si aceea a fost prima mea dragoste legata de arte.
In privinta romanului, sper sa-l termin si sa nu-l mai las sa zaca ca si celelalte proiecte in calculator. Iar timpul sa tina cu mine, nu cu jobul.
Mi-a placut reactia sa, precum si marturisirea ca ii place sa picteze. Vorba aceea populara:"Cine se aseamana se aduna" cuprinde un mare adevar. Eu am lasat demult penelul deoparte, dar nu este exclus sa ma apuc din nou de pictat, mai ales ca este o activitate relaxanta si aceea a fost prima mea dragoste legata de arte.
In privinta romanului, sper sa-l termin si sa nu-l mai las sa zaca ca si celelalte proiecte in calculator. Iar timpul sa tina cu mine, nu cu jobul.
WoMan
Candva, i-am spus unui bun prieten dezamagit ca nu poate sa inteleaga femeile si care avea parte numai de alegeri proaste sa nu mai incerce sa le inteleaga, caci nu va reusi niciodata. Mi-a ramas intiparita expresia lui dupa aceasta marturisire: era aceea a unui om care se afla in fata unui adevar, dar nu stia daca are voie sa-l tina in maini. M-a privit pierdut cateva secunde pana a ingaimat: "ai dreptate".
Ideea concreta este aceea ca in momentul in care ajungi sa afirmi ca stii totul despre femei, apare elementul imprevizibil, care iti da peste cap toata teoria. Aceasta teorie a fost cercetata pe propria-mi piele, asa ca nu fac afirmatii desarte. Femeia, in sine, este o pagina alba care se umple in fiecare zi, cu bune, cu toane, cu fitze, cu zambete, cu sarutari...o pagina alba cu dimensiuni in continua schimbare.
"Femeia (cum bine spunea un personaj dintr-o telenovela ce tocmai s-a incheiat, replica pe care am surprins-o in timp ce butonam aiurea telecomanda) nu trebuie inteleasa, trebuie EXPLICATA."
Ideea concreta este aceea ca in momentul in care ajungi sa afirmi ca stii totul despre femei, apare elementul imprevizibil, care iti da peste cap toata teoria. Aceasta teorie a fost cercetata pe propria-mi piele, asa ca nu fac afirmatii desarte. Femeia, in sine, este o pagina alba care se umple in fiecare zi, cu bune, cu toane, cu fitze, cu zambete, cu sarutari...o pagina alba cu dimensiuni in continua schimbare.
"Femeia (cum bine spunea un personaj dintr-o telenovela ce tocmai s-a incheiat, replica pe care am surprins-o in timp ce butonam aiurea telecomanda) nu trebuie inteleasa, trebuie EXPLICATA."
miercuri, 17 iunie 2009
Schimbare de ritm
Un alt deliciu muzical: un hit de pe coloana sonora a filmului Mambo Kings. Caliente pero non suficiente!
Tango beat
Cand pasiunea iti curge prin vene, apare efectul tango-ului care te cuprinde.Te inalta si-ti arata prin miscari ca viata e doar un dans ce se scurge lin cu fiecare pas facut.
O secventa dintr-un film de neuitat.
O secventa dintr-un film de neuitat.
Concepte editate in stare de criza....creativa
In plimbarile mele cotidiene cu metroul si implicit cu soferii mei de la firma "Condu-ma la munca si inapoi acasa, te rog", un panou publicitar mi-a atras atentia si mi-a trezit amintirea curentului electric simtit prin corp in copilarie, intamplator, fara sa-mi doresc constient sa experimentez astfel de lucruri. Incidentul s-a intamplat dupa ce am terminat de calcat cateva hainute, in clipa cand am scos stecherul masinii de calcat din priza.Un zzzzzzzz mi-a cuprins mana dreapta si a durat cateva fractiuni bune de secunde. Nu mi-a trecut intregul film al vietii mele de copil bleg de 10 ani prin fata ochilor, tin minte doar ca mi-am dorit sa nu mor atunci, mai aveam un meci de fotbal de jucat totusi (era un eveniment destul de important pentru mine), iar tata statea in camera alaturata uitandu-se la televizor. Cand i-am spus sa verifice priza si stecherul masinii de calcat, deoarece am auzit ca scoate zgomote ciudate aparatul electrocasnic respectiv, i-am ascuns faptul ca am simtit si eu cum trece electricitatea prin corpul omenesc. Cred ca daca-i spuneam ca am facut ceva shake pe ritmul electricitatii, s-ar fi gandit ca toate carticelele cu povestioare despre ce nu au voie, domnule, copii sa faca, au fost degeaba cumparate.
Revenind la panoul publicitar cu un mesaj scos parca dupa o bauta zdravana cu prietenii intr-o bodega: "In plina criza, noi va oferim o priza", o sa-i rog pe creatorii acestui sclipitor slogan sa puna alaturat in panou o observatie de genul: "Nu lasati prizele la indemana copiilor. Exista posibilitatea de a-si baga degetele in ele".
Un alt concept hilar de aceasta data marca Romtelecom ne duce pret de cateva secunde in lumea unui ucigas in serie care experimenteaza de fapt stari si replici din "Scary movie".
Asadar, va las purtati de:
"-Stiu cine esti?
-Alo! Tu esti Costache....."(daca zici tu).
Revenind la panoul publicitar cu un mesaj scos parca dupa o bauta zdravana cu prietenii intr-o bodega: "In plina criza, noi va oferim o priza", o sa-i rog pe creatorii acestui sclipitor slogan sa puna alaturat in panou o observatie de genul: "Nu lasati prizele la indemana copiilor. Exista posibilitatea de a-si baga degetele in ele".
Un alt concept hilar de aceasta data marca Romtelecom ne duce pret de cateva secunde in lumea unui ucigas in serie care experimenteaza de fapt stari si replici din "Scary movie".
Asadar, va las purtati de:
"-Stiu cine esti?
-Alo! Tu esti Costache....."(daca zici tu).
Miracol!
M-am vindecat de seriozitatea de care am dat dovada in ultimele zile la munca, de nervii intinsi la maxim, m-am vindecat de toate, vad bine din nou :d), zambesc si iar am cheful acela nebun de shotii. Si cum azi a fost o zi intr-adevar eliberatoare din multe puncte de vedere, pot afirma cu voce tare: it was a fuckin' great day! (sa nu fiti invidiosi, va rog).
Si cum un miracol nu vine niciodata singur, are si replici dupa, precum cutremurele, mi-am lasat ochisorii gadilati din nou de scrierile dragului meu, Lil'Bro'. A meritat asteptarea si ca de obicei a reusit sa ma surprinda asa cum doar o persoana deosebita o poate face. Astept si continuarea si sper sa-l tina cat mai mult starea creativa.
P.S: Sa nu te prind cu tigara in mana, Lil'Bro', caci iese ecologista din mine si iti da bataie (mai bine lasa-i pe astia mai mari decat tine sa traga cateva fumuri :))))))).
Si cum un miracol nu vine niciodata singur, are si replici dupa, precum cutremurele, mi-am lasat ochisorii gadilati din nou de scrierile dragului meu, Lil'Bro'. A meritat asteptarea si ca de obicei a reusit sa ma surprinda asa cum doar o persoana deosebita o poate face. Astept si continuarea si sper sa-l tina cat mai mult starea creativa.
P.S: Sa nu te prind cu tigara in mana, Lil'Bro', caci iese ecologista din mine si iti da bataie (mai bine lasa-i pe astia mai mari decat tine sa traga cateva fumuri :))))))).
vineri, 12 iunie 2009
Sa racnim tare si clar!
De cateva minute bune traiesc un soc in urma unor interpretari pline de patos ale celor care vor racni pe o scena din Carpati. Am avut impresia dupa ce am postat pe un canal tv ce promova aceste mini vedete ca am nimerit pe platoul unui film de desene animate. Pana si atitudinea interpretilor cazuta in ridicol te ducea cu gandurile hai-hui prin codrul verzui. Ma gandesc ca ar trebui sa cante alaturi de un mare URS, pardon sa racneasca in fata unuia. Deja stiu cine ar iesi castigator...nu de alta, dar URSUL stie de ce are nevoie, mini vedetudele nu. Mai, daca n-aveti voci si urechi formate pentru a simti notele muzicale stati acasa, oricine poate sa tina un microfon in mana ca nu este asa greu. N-avem nevoie sa va vedem la televizor.
O surpriza gen cireasa de pe tort, ca sa ne lingem intr-un fel pe botic, a fost aparitia lui Costin Marculescu in rol de cantaret. Daca se imbraca intr-un costum de soricel sau mai bine il interpreta pe Jerry lua Oscarul cu siguranta. Doamne, cat talent se ascunde in unii!!!! Cand l-am intalnit pentru prima si ultima oara in viata mea de pana acum, mi-a inmanat cateva invitatii pentru superiorii mei ierarhici de atunci. Recunosc ca s-a purtat amabil, sarutandu-mi mana, continuand in acelasi timp scanarea. M-a amuzat la culme faza, in principiu pentru ca ramasese cu ochii atintiti asupra lungimii picioarelor mele. Imi venea sa-i spun: "Sunt aici! Ochii sus!". O mica observatie: sa stiti ca nu este asa de inalt.
L-am revazut din nou pe Sparky, minunatul "castor" absolut sclipitor cu al sau unic neuron ce mi-a gadilat urechiusele si m-a facut sa rad prin interpretarea sa. Vedeta, in toata regula!!!!De carton, insa.
Si l-am privit in exclusivitate pentru prima oara pe Lost Angel. Maiculita, tu de unde ai mai aparut?????Numele de scena spune adevarul: esti Lost.
Ma retrag sa racnesc si eu la cineva, de regula, vecinul de sus...
PS: Nu incercati sa deslusiti ce spune solistul, dar racneste bine si TAREEEEEEEEEEEEEEEEE!
O surpriza gen cireasa de pe tort, ca sa ne lingem intr-un fel pe botic, a fost aparitia lui Costin Marculescu in rol de cantaret. Daca se imbraca intr-un costum de soricel sau mai bine il interpreta pe Jerry lua Oscarul cu siguranta. Doamne, cat talent se ascunde in unii!!!! Cand l-am intalnit pentru prima si ultima oara in viata mea de pana acum, mi-a inmanat cateva invitatii pentru superiorii mei ierarhici de atunci. Recunosc ca s-a purtat amabil, sarutandu-mi mana, continuand in acelasi timp scanarea. M-a amuzat la culme faza, in principiu pentru ca ramasese cu ochii atintiti asupra lungimii picioarelor mele. Imi venea sa-i spun: "Sunt aici! Ochii sus!". O mica observatie: sa stiti ca nu este asa de inalt.
L-am revazut din nou pe Sparky, minunatul "castor" absolut sclipitor cu al sau unic neuron ce mi-a gadilat urechiusele si m-a facut sa rad prin interpretarea sa. Vedeta, in toata regula!!!!De carton, insa.
Si l-am privit in exclusivitate pentru prima oara pe Lost Angel. Maiculita, tu de unde ai mai aparut?????Numele de scena spune adevarul: esti Lost.
Ma retrag sa racnesc si eu la cineva, de regula, vecinul de sus...
PS: Nu incercati sa deslusiti ce spune solistul, dar racneste bine si TAREEEEEEEEEEEEEEEEE!
joi, 11 iunie 2009
"Of!Of!Mai, mai!"
Mi-a rasunat in minte azi in drum spre casa si am zambit strengareste pentru ca de aceste cuvinte a fost legata existenta mea in urma cu vreo 3 ani. Desi nu-mi apartin, nici macar sub forma unui tic verbal, ele si-au avut rolul lor clar stabilit pe portativul zilelor ce se scurgeau lin si uneori prea zgomotos. Aveam o colega la fostul loc de munca ce rostea cam des aceste vorbe, vaicarindu-se intruna ca are n sarcini (in viziunea ei proprie, realitatea era, insa, cu totul alta) s.a.m.d., colega cu un vis maret de genul celor rostite de participantele la concursurile de miss: vroia sa ajunga ministru de interne. Cum colega in cauza facea praf multe din lucurile care cadeau direct in sarcina sa de serviciu, va dati seama ce viitor "ministru" am fi avut. O tanara speranta, ce mai! Trecand peste toate acestea, of-urile sale erau trecute pe ordinea de zi. Reprezentau o mare parte din fiinta sa. Of-uri de care nu cred ca se va vindeca vreodata.
Si pentru ca fiecaruia dintre noi ii displac anumite lucruri a sosit clipa cea mareata sa jonglez cu aceasta idee a of-ului.
Deoarece datul cu parerea este precum un mesaj publicitar lipit de trupul fiecaruia dintre noi, mesaj ce nu-si va altera vreodata valoarea, voi trage un pic pe dreapta...
Tu, tipule ce-ti porti muschiuletii stransi intr-un tricou mulat de preferinta negru, cu ochelari pe nasul usor borcanat, cu o atitudine ce o sfideaza chiar si pe cea alui Robert de Niro din Taxi, cu piciorusele ambalate intr-o pereche de blugi prespalati, incaltat cu doua bucati de ciucalati -nici tenisi ori pantofi nu le pot spune ( este ceva intre ), cu parul gelat si cu un miros ce ma face sa sper ca mai curge apa si la robinetul tau din baie. Tu, tipule care vrei sa agati crezand ca esti tare "hot" cu infatisarea ta, ia ceva lectii de bune maniere. Si trage de carti. Nu lasa neuronul sa se plictiseasca singur in propriul tau cap. Gaseste-i macar si lui o pereche.Nu fii egoist, atat te rog!
Tu, pipitzo, ce incerci sa pari o baby doll desi nu mai ai varsta, cu siguranta insa, poti ganguri ca si atunci, incaltata neaparat cu sandale cu tocuri ascutite precum personajele de pe centura, cu o pereche de egari negri mulati pe poponetzul caruia ii zici in gand "obraznicule", cu bentita pe cap pe care la scoala o urai efectiv, cu boticul rosior si cu "inaintasii" la vedere. Tu, pipitzo ce-ti place sa imiti divele cu atitudinea ta si sa vorbesti precum Paris Hilton cu intentia de a acapara atentia vreunui mare bogatas ce te va duce intr-un voiaj de neuitat in Dubai. Tu, pipitzo, ia lectii de mers si de coborat nasucul purtat in vant, precum si lectii de dictie.Invata sa fii constienta ca nu exista in vocabular doar "dragut" sau "sexi" rostite intr-o maniera miorlaita, sunt multe alte cuvinte de care n-ai auzit, dar sigur ti-ar placea sa le rostesti intr-o buna zi. Ah, si inca un mic amanunt: nu mai butona atat de mult telefonul mobil, mai exista si alte mijloace de comunicare nu doar sms-ul.
Esti veriga slaba, tu, tipule, tu, pipitzo!
Si pentru ca fiecaruia dintre noi ii displac anumite lucruri a sosit clipa cea mareata sa jonglez cu aceasta idee a of-ului.
Deoarece datul cu parerea este precum un mesaj publicitar lipit de trupul fiecaruia dintre noi, mesaj ce nu-si va altera vreodata valoarea, voi trage un pic pe dreapta...
Tu, tipule ce-ti porti muschiuletii stransi intr-un tricou mulat de preferinta negru, cu ochelari pe nasul usor borcanat, cu o atitudine ce o sfideaza chiar si pe cea alui Robert de Niro din Taxi, cu piciorusele ambalate intr-o pereche de blugi prespalati, incaltat cu doua bucati de ciucalati -nici tenisi ori pantofi nu le pot spune ( este ceva intre ), cu parul gelat si cu un miros ce ma face sa sper ca mai curge apa si la robinetul tau din baie. Tu, tipule care vrei sa agati crezand ca esti tare "hot" cu infatisarea ta, ia ceva lectii de bune maniere. Si trage de carti. Nu lasa neuronul sa se plictiseasca singur in propriul tau cap. Gaseste-i macar si lui o pereche.Nu fii egoist, atat te rog!
Tu, pipitzo, ce incerci sa pari o baby doll desi nu mai ai varsta, cu siguranta insa, poti ganguri ca si atunci, incaltata neaparat cu sandale cu tocuri ascutite precum personajele de pe centura, cu o pereche de egari negri mulati pe poponetzul caruia ii zici in gand "obraznicule", cu bentita pe cap pe care la scoala o urai efectiv, cu boticul rosior si cu "inaintasii" la vedere. Tu, pipitzo ce-ti place sa imiti divele cu atitudinea ta si sa vorbesti precum Paris Hilton cu intentia de a acapara atentia vreunui mare bogatas ce te va duce intr-un voiaj de neuitat in Dubai. Tu, pipitzo, ia lectii de mers si de coborat nasucul purtat in vant, precum si lectii de dictie.Invata sa fii constienta ca nu exista in vocabular doar "dragut" sau "sexi" rostite intr-o maniera miorlaita, sunt multe alte cuvinte de care n-ai auzit, dar sigur ti-ar placea sa le rostesti intr-o buna zi. Ah, si inca un mic amanunt: nu mai butona atat de mult telefonul mobil, mai exista si alte mijloace de comunicare nu doar sms-ul.
Esti veriga slaba, tu, tipule, tu, pipitzo!
miercuri, 10 iunie 2009
Cu gandurile hai-hui
Ma surprinde grija pe care fratele meu mi-o poarta in ultima vreme, mai ales ca nu mai stam de vorba ca in alti ani. Nu mai impartim nici aceleasi experiente, nici aceleasi griji. Casa este conform spuselor mamei un hotel din care plecam zilnic spre serviciu si in care ne intoarcem pentru a ne odihni. Nici camerele nu mai sunt asa pline de voiosia trecuta, de jocuri, ci doar de muzica data la maxim cand ne vin bazdacii. Acum ne risipim energia prin alte colturi ale acestei lumi, nu acasa.
Desi mi-am renovat camera anul trecut simt din nou nevoia de a-i da un nou aspect teatral, iesit din normele impuse de designul interior, o alta fata menita sa-mi cuprinda minutele petrecute acasa intr-un tablou colorat.
Daca in weekendul trecut am petrecut cateva ore alaturi de fratele meu, "dj-ul" meu preferat printre multe altele, ma intreb ce experiente imi va aduce viitorul apropiat. Grija sa ma pune serios pe ganduri.
Desi mi-am renovat camera anul trecut simt din nou nevoia de a-i da un nou aspect teatral, iesit din normele impuse de designul interior, o alta fata menita sa-mi cuprinda minutele petrecute acasa intr-un tablou colorat.
Daca in weekendul trecut am petrecut cateva ore alaturi de fratele meu, "dj-ul" meu preferat printre multe altele, ma intreb ce experiente imi va aduce viitorul apropiat. Grija sa ma pune serios pe ganduri.
marți, 9 iunie 2009
Ce ai face pentru visul tau?
Pe vremea in care eram o biata pustoaica cu vise ascunse prin buzunare, cu placerea tinerii in micutele maini a penelului, cu placerea cuceririi copacilor si a imbratisarii trunchiurilor acestora, cu viziunea lumii de sus pe aripile inaltimilor si a vantului ce sufla in pletele-mi satene, speram sa devin doctorita ca sa vindec oamenii. Nu-mi era teama sa vad sange, rosteam chiar poezii in momentul in care mi se lua din acest lichid vital pentru diverse analize, pana cand am mai crescut si am observat ca seringa nu-mi era deloc prietena, ci doar ma chinuia pentru a deveni imuna in fata diferitilor virusi care ma tot imbolnaveau. Cand am pasit pragul scolii, am devenit prietena cu cartile si ele mi-au devenit partenerii ideali de relaxare, pana cand un prieten mi-a zguduit din temelii lumea cu simple cuvinte: "Ce vezi in jurul tau? Lumea se misca si tu stai aici singura. Vei pierde multe daca nu reactionezi acum." Si am reactionat si da, am castigat. Oameni dragi mi-au stat alaturi si inca imi mai stau si stiu ca "omuletul" a evoluat frumos. Si le-a schimbat si lor lumea prin gesturi facute cu inima.
O alta reactie ce m-a adus in fata unui castig nesperat a fost in urma unei certe cu proprii parinti, cearta in urma careia am inceput sa scriu poezii. Nu una, ci mai multe. Inca mai ratacesc prin casa pe suport de hartie, pana in clipa in care le voi revizui structura, nu esenta (le-a rapi parfumul de atunci). Admit ca mi-au iesit multe creatii artistice in urma supararilor de tot felul, doar pentru ca am vrut sa ma retrag in ceva care sa ma relaxeze si cum arta a fost prietena mea cea mai buna, a fost singura modalitate in care am reusit sa-mi pun sufletul pe tava, fara vreo remuscare.
Astazi, colegii de serviciu mi-au oferit un moment interesant, desi nu au citit vreodata o poveste ori o poezie care sa-mi poarte amprenta, spunandu-mi ca fata mea este a unei persoane creative si ca locul meu este in alta parte deoarece sunt singura care-i indeamna constant sa guste arta in diversele sale forme, dar si singura persoana care scrie bine adrese, gadiland bina ochisorii cititorului intr-o maniera diplomata.
Posibil sa ma retrag candva si sa scriu la lumina unei lampi cu gaz, posibil sa devin freelancer. Sau poate scriitoare. Un roman asteapta sa fie terminat.
O alta reactie ce m-a adus in fata unui castig nesperat a fost in urma unei certe cu proprii parinti, cearta in urma careia am inceput sa scriu poezii. Nu una, ci mai multe. Inca mai ratacesc prin casa pe suport de hartie, pana in clipa in care le voi revizui structura, nu esenta (le-a rapi parfumul de atunci). Admit ca mi-au iesit multe creatii artistice in urma supararilor de tot felul, doar pentru ca am vrut sa ma retrag in ceva care sa ma relaxeze si cum arta a fost prietena mea cea mai buna, a fost singura modalitate in care am reusit sa-mi pun sufletul pe tava, fara vreo remuscare.
Astazi, colegii de serviciu mi-au oferit un moment interesant, desi nu au citit vreodata o poveste ori o poezie care sa-mi poarte amprenta, spunandu-mi ca fata mea este a unei persoane creative si ca locul meu este in alta parte deoarece sunt singura care-i indeamna constant sa guste arta in diversele sale forme, dar si singura persoana care scrie bine adrese, gadiland bina ochisorii cititorului intr-o maniera diplomata.
Posibil sa ma retrag candva si sa scriu la lumina unei lampi cu gaz, posibil sa devin freelancer. Sau poate scriitoare. Un roman asteapta sa fie terminat.
Eco...cand vine vorba de baie
PS: Aceasta melodie imi trezeste amintiri, iar videoclipul ce abia si-a scos capsorul pe canalele de muzica aduce un aer frant din vechile almanahuri in care imi scaldam ochisorii de pici. :)
Versuri frante...Zece
Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa
Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine
Doua stele, paralele,
Stele, lacrimi innodate si
Lumina de la ele
Pentru tine toate
Patru printi cu trei castele
Ape, lanturi fermecate si
Tot cerul peste ele
Pentru tine toate
Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa
Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine
Sapte zane, toate bune
Licurici, sperante-n noapte si
Piticii din poveste
Pentru tine toate
Noua magi in faptul serii
O potcoava sus departe, si
Comorile din suflet
Pentru tine toate
Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa
Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine...
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa
Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine
Doua stele, paralele,
Stele, lacrimi innodate si
Lumina de la ele
Pentru tine toate
Patru printi cu trei castele
Ape, lanturi fermecate si
Tot cerul peste ele
Pentru tine toate
Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa
Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine
Sapte zane, toate bune
Licurici, sperante-n noapte si
Piticii din poveste
Pentru tine toate
Noua magi in faptul serii
O potcoava sus departe, si
Comorile din suflet
Pentru tine toate
Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa
Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine...
Si ...
au trecut minutele. S-au scurs frumos si linistit clipele. Am vazut pajisti si oi care decorau faimosul verde. Si mi-am lasat pierduta privirea in fata muntilor. Mi-am amintit de racoarea lor din copilarie. De mirosul lor.
A fost un weekend prelungit, dar bogat in momente si aventura. Am simtit pe propria-mi piele racoarea apei de izvor ce-mi atingea fin picioarele printre pietre, in drumul sau, in jos. Au fost momente de poveste. In mijlocul naturii am descoperit lucruri despre noi. Ne intoarcem la radacinile uitate, adanc ingropate in memorie, incepand cu un fir de iarba...verde.
Senzatii vechi si-au facut simtita prezenta si am observat ca in lipsa unor Ilene Cosanzene si a unor Feti-Frumosi, basmele se scriu mai departe. Ca si povestile de iubire. Ce ratacesc in pustiul cotidian inspre zari colorate in alte nuante si cu o muzicalitate aparte. Daca ar fi sa contabilizez ce am pierdut pana acum ar fi: placerea de a savura fru
musetea naturii cu aceeasi intensitate cu care savurez patratelele de ciocolata. Si dragostea pe care sper sa o regasesc din nou. In alta forma si cu un alt ritm.
musetea naturii cu aceeasi intensitate cu care savurez patratelele de ciocolata. Si dragostea pe care sper sa o regasesc din nou. In alta forma si cu un alt ritm. miercuri, 3 iunie 2009
De dimineata
Frumusete? In lipsa cuvintelor. Descoperiri ce vor veni. Picaturi de ploaie. Prispa. Pupici de la Rica. Frunze purtate de vant. Miros de cafea. Ploaie. Fericire cuprinsa in suflet. Iubire timida.
Muzica. O alta pagina alba ce incepe sa se umple. Poveste ce-si urmeaza firul. Iarba cu miros de roua.
Muzica. O alta pagina alba ce incepe sa se umple. Poveste ce-si urmeaza firul. Iarba cu miros de roua.
marți, 2 iunie 2009
Viata...in felul ei de a fi
1. Cand viata iti va atarna de un fir de par ce ai face?
Daca n-as fi aparut in viata cuiva, azi n-ar mai fi fost. O marturisire care m-a facut sa percep viata in alt fel. Niciodata nu mi-am dorit sa fiu centura de siguranta a cuiva. Recunosc ca azi m-am simtit aiurea cand am aflat acest lucru. Chiar daca a fost un moment de sinceritate, m-a socat atitudinea unui om pe care-l vedeam ca fiind puternic. Chiar daca s-a frant la propriu in fata mea, acum stau si ma intreb ce s-a intamplat si cum de am reusit prin fragilitatea mea sa-i salvez viata.
"Optimismul tau contagios a schimbat multe. Si modul tau de a fi mereu aproape, chiar si de o persoana complet straina tie", mi-a zis.
Sunt prea mica, mai am pana sa cresc . Mai am de construit si de experimentat. Va fi o noapte lunga cu multe semne de intrebare. Ploioasa. Raspunsuri? Intr-un tarziu.
2. Printre straini inaintam in drumul nostru. Destinatii diferite. Cand o suferinta ce nu poate fi tratata si al carei traseu este ireversibil isi pune amprenta pe propriul trup ce ai face? Cat de tare ai fi capabil sa strigi? Cine ar avea urechi sa-ti auda plansetul? Cine ar avea ochi sa te vada? Dar cuvinte si gesturi care sa-ti aline un pic suferinta? Un om pe care l-am cunoscut in urma cu un an si ceva se lupta intre viata si moarte. Un om vesel care nu mai are puterea sa zambeasca. Un om pentru care nu pot face prea multe, doar Dumnezeu poate. Singurul lucru posibil este acela de a-i prelungi viata cu cateva luni cel mult. Azi a fost o zi din acelea grele. Cu incercari sufletesti. O zi derulata in jurul intrebarii: " Azi esti aici, maine mai esti?"
Daca n-as fi aparut in viata cuiva, azi n-ar mai fi fost. O marturisire care m-a facut sa percep viata in alt fel. Niciodata nu mi-am dorit sa fiu centura de siguranta a cuiva. Recunosc ca azi m-am simtit aiurea cand am aflat acest lucru. Chiar daca a fost un moment de sinceritate, m-a socat atitudinea unui om pe care-l vedeam ca fiind puternic. Chiar daca s-a frant la propriu in fata mea, acum stau si ma intreb ce s-a intamplat si cum de am reusit prin fragilitatea mea sa-i salvez viata.
"Optimismul tau contagios a schimbat multe. Si modul tau de a fi mereu aproape, chiar si de o persoana complet straina tie", mi-a zis.
Sunt prea mica, mai am pana sa cresc . Mai am de construit si de experimentat. Va fi o noapte lunga cu multe semne de intrebare. Ploioasa. Raspunsuri? Intr-un tarziu.
2. Printre straini inaintam in drumul nostru. Destinatii diferite. Cand o suferinta ce nu poate fi tratata si al carei traseu este ireversibil isi pune amprenta pe propriul trup ce ai face? Cat de tare ai fi capabil sa strigi? Cine ar avea urechi sa-ti auda plansetul? Cine ar avea ochi sa te vada? Dar cuvinte si gesturi care sa-ti aline un pic suferinta? Un om pe care l-am cunoscut in urma cu un an si ceva se lupta intre viata si moarte. Un om vesel care nu mai are puterea sa zambeasca. Un om pentru care nu pot face prea multe, doar Dumnezeu poate. Singurul lucru posibil este acela de a-i prelungi viata cu cateva luni cel mult. Azi a fost o zi din acelea grele. Cu incercari sufletesti. O zi derulata in jurul intrebarii: " Azi esti aici, maine mai esti?"
luni, 1 iunie 2009
Unui suflet drag
To: Flori : "La multi ani, "pisoi" drag, fara mustati".
Timizi am pasit cu totii in prima zi de liceu. O alta varsta isi deschidea portile. Adolescenta usor ne zambea. Iar noi imbratisam clipa inocent. Si orele de germana care ne dadeau mari batai de cap. Ne placea literatura si ne rataceam printre filele atator carti.
Clasa a noua a fost de acomodare, de cunoastere, de impunere a unui top a celor mai buni la invatatura.
Dintr-a zecea pana la sfarsitul anilor aflati sub marca liceului, am impartit nu doar amintiri, susoteli la lucrari si teze, petreceri, randul de la geam, plimbari prin parc si n momente de neuitat. Am impartit adolescenta intr-un mod minunat si o prietenie ce dainuie si azi, in pofida drumurilor profesionale diferite. Am invatat ca lucrurile simple sunt cele care-si pun amprenta in inima noastra. Si am realizat ca a fi diferit nu este egal cu a desparti, inseamna a uni.
Iar oamenii deosebiti nu se aleg, ii simti alaturi oricand. Indiferent de ora.
Asa ca dragul meu "pisoi", sper sa avem in continuare parte de momente savuroase, iar tu sa continui sa-ti spui povestea frumoasa ce va ramane dainuire altora: prin iubire, cuvinte si gesturi venite din suflet. Si inca un mic amanunt: sa-ti pastrezi zambetul orice s-ar intampla.
Timizi am pasit cu totii in prima zi de liceu. O alta varsta isi deschidea portile. Adolescenta usor ne zambea. Iar noi imbratisam clipa inocent. Si orele de germana care ne dadeau mari batai de cap. Ne placea literatura si ne rataceam printre filele atator carti.
Clasa a noua a fost de acomodare, de cunoastere, de impunere a unui top a celor mai buni la invatatura.
Dintr-a zecea pana la sfarsitul anilor aflati sub marca liceului, am impartit nu doar amintiri, susoteli la lucrari si teze, petreceri, randul de la geam, plimbari prin parc si n momente de neuitat. Am impartit adolescenta intr-un mod minunat si o prietenie ce dainuie si azi, in pofida drumurilor profesionale diferite. Am invatat ca lucrurile simple sunt cele care-si pun amprenta in inima noastra. Si am realizat ca a fi diferit nu este egal cu a desparti, inseamna a uni.
Iar oamenii deosebiti nu se aleg, ii simti alaturi oricand. Indiferent de ora.
Asa ca dragul meu "pisoi", sper sa avem in continuare parte de momente savuroase, iar tu sa continui sa-ti spui povestea frumoasa ce va ramane dainuire altora: prin iubire, cuvinte si gesturi venite din suflet. Si inca un mic amanunt: sa-ti pastrezi zambetul orice s-ar intampla.
Domnul Goe, pustiulica de azi
1.Oamenii au zambit azi mult mai frumos, iar copii au fost cei care au ocupat primul rand cand a venit vorba de distractii de tot felul. Ei au fost cei care au dat ordine si au scris agenda parintilor. Pentru ei, soarele a zambit timid dintre nori si parcurile s-au umplut din nou cu miros de dulciurele si povesti amuzante. Iar baloanele viu colorate le-au purtat in zbor gandurile inocente. Pentru o zi, Dumnezeu s-a inclinat fericit in fata lor.
Si pentru ca domnul Goe nu a disparut complet, ci doar s-a ratacit pe strazile vremurilor, l-am intalnit in autobuz manuind vitejeste un balon albastru in forma de sabie prin fata unei doamne in varsta. Domnul Goe al nostru avea doar un singur scop: sa vada cat de mult rezista doamna respectiva in fata atacului sau. Pret de cateva minute, doamna si-a incrucisat privirea sub amenintatorul atac, in timp ce mama minunatului domn Goe privea nonsalanta situatia. Dupa ce a observat ca nu o poate enerva, domnul Goe a renuntat indreptandu-si atentia catre manerele agatate pe bara din dreptul sau. Un nou atac, o alta lovitura. Urlete. "Mama, stai linistit." Atac asupra mamei.
Cand domnul Goe a coborat din autobuz, brusc s-a facut liniste. Parcul il astepta cu drag.
2. Tocmai am vizionat alaturi de mama mea, de la balcon o serbare de la gradinita de vis-a-vis si ne-am prapadit de ras. Am auzit ca vine si politia si-ti ia toata marfa, iti ia si euroii si dolarii, dar nu l-am mai mai auzit pe Ghita venind la portita. Ne-am amintit de rolurile pe care le-am interpretat: de la fulgusorul de nea pana la toporasul ce vestea primavara alaturi de veselul ghiocel. Si am constatat ca aveam poezioare mult mai frumoase si melodii mult mai faine atunci decat acum.
3. Cand eram o biata copila, ce descoperea cu ajutorul indienilor si papusilor de tot felul lumea copilariei, am primit cel mai frumos cadou de 1 iunie. Inca mai tin minte momentul: mama imbracata intr-o rochie cu trandafiri intrand in casa si intrebandu-ne daca am fost cuminti. "Da", am raspuns noi intr-un glas. Daca fratele meu si-a primit primul cadoul, un avion gri cu aripi albastre, cand l-am vazut cat de fericit era, mi-am dorit si eu sa am unul. Cand mama a scos din punga un alt avion si mi-a spus: "E al tau", am crezut ca lumea este a mea. Aveam si eu avionul meu cu care puteam spune povesti din zbor.
Acum povestile se scriu altfel. Si copii simt intr-un alt mod copilaria.
Si pentru ca domnul Goe nu a disparut complet, ci doar s-a ratacit pe strazile vremurilor, l-am intalnit in autobuz manuind vitejeste un balon albastru in forma de sabie prin fata unei doamne in varsta. Domnul Goe al nostru avea doar un singur scop: sa vada cat de mult rezista doamna respectiva in fata atacului sau. Pret de cateva minute, doamna si-a incrucisat privirea sub amenintatorul atac, in timp ce mama minunatului domn Goe privea nonsalanta situatia. Dupa ce a observat ca nu o poate enerva, domnul Goe a renuntat indreptandu-si atentia catre manerele agatate pe bara din dreptul sau. Un nou atac, o alta lovitura. Urlete. "Mama, stai linistit." Atac asupra mamei.
Cand domnul Goe a coborat din autobuz, brusc s-a facut liniste. Parcul il astepta cu drag.
2. Tocmai am vizionat alaturi de mama mea, de la balcon o serbare de la gradinita de vis-a-vis si ne-am prapadit de ras. Am auzit ca vine si politia si-ti ia toata marfa, iti ia si euroii si dolarii, dar nu l-am mai mai auzit pe Ghita venind la portita. Ne-am amintit de rolurile pe care le-am interpretat: de la fulgusorul de nea pana la toporasul ce vestea primavara alaturi de veselul ghiocel. Si am constatat ca aveam poezioare mult mai frumoase si melodii mult mai faine atunci decat acum.
3. Cand eram o biata copila, ce descoperea cu ajutorul indienilor si papusilor de tot felul lumea copilariei, am primit cel mai frumos cadou de 1 iunie. Inca mai tin minte momentul: mama imbracata intr-o rochie cu trandafiri intrand in casa si intrebandu-ne daca am fost cuminti. "Da", am raspuns noi intr-un glas. Daca fratele meu si-a primit primul cadoul, un avion gri cu aripi albastre, cand l-am vazut cat de fericit era, mi-am dorit si eu sa am unul. Cand mama a scos din punga un alt avion si mi-a spus: "E al tau", am crezut ca lumea este a mea. Aveam si eu avionul meu cu care puteam spune povesti din zbor.
Acum povestile se scriu altfel. Si copii simt intr-un alt mod copilaria.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)