L' amour - doucer et vie

Chaque heure, ou je songe a ta bonte
Si simplement profonde,
Je me confonds en prieres vers toi.
Je suis venu si tard
Vers la doucer de ton regard,
Et de si loin vers tes deux mains tendues,
Tranquillement, par a travers les etendues
J'avais en moi tant de rouille tenace
Qui me rongeait, a dents rapaces
La confiance.

J'etais si lourd, j'etais si las,
J'etais si vieux de mefiance,
J'etais si lourd, j'etais si las
Du vain chemin de tous mes pas.

Je meritais si peu la merveilleuse joie
De voir tes pieds illuminer ma voie,
Que j'en reste tremblant encore et presque en pleurs
Et humble, a tout jamais, en face du bonheur.

(Verhaeren -poezie extrasa din Lorelei)

Scurta meditatie

"Cum il iubesc oamenii pe Dumnezeu? Iubirea de Dumnezeu e veche de cand lumea. Omul o descopera in el, intr-o zi, si cu ea descopera si imensitatea lui."
(Lorelei - Ionel Teodoreanu)

Aproape de soare - 27 august 2009

In zborul sau
pescarusul poarta
intreaga placere
a celor ce stau
intinsi la soare
incapabili, insa,
sa ajunga
fara aripi
aproape de soare.

Gust de sare - 27 august 2009

Nota: Uneori pixul este cel mai bun instrument de scris.


Stanci
si valuri
ne despart
de tarmul
acoperit
cu nisipul
ce ne mangaie
la fiecare pas
timid.

Din cochilia unei scoici

...am iesit in urma unor cuvinte spuse de un bun prieten cu care bateam mingea de fotbal pe maidan. Eram la varsta cand copiii se cred adevarati zburatori, cand totul este posibil. Cand afli ca viata merita traita prin fiecare por din piele. Cand esti convins ca n-ai ce sa pierzi daca incerci. Eu la acea varsta am intrat intr-un con de umbra. Am ales sa ma retrag. Zgomotul nu era pentru mine (nici acum nu este de fapt o placere; ma refer la acel zgomot plictisitor). Am trait aproape un an in haine de observator. Am ales sa privesc, nu sa adun experiente. Sa fiu un simplu martor al peripetiilor si povestirilor altora.
In singuratate, lucrurile pot parea simple, sigure. Dar, in fond, nu este asa. In clipele de singuratate analizezi, simti lumea altfel. Te ascunzi, fugi. Crezi ca nu-ti pasa, cand in realitate totul doare. Fiecare gand il treci prin filtre foarte fine. Fiecare miscare o tai in n bucati. Fiecare gest facut conteaza.
Cuvintele acelui bun prieten mi-au ramas de atunci in minte si ii sunt recunoscatoare pentru curajul avut. Dupa acel gest, mi-am schimbat perspectiva. Am devenit omul care considera ca momentul in care paharul umplut s-a varsat, lasa in urma sa gustul experientelor trecute, nu al pierderilor, ci al regasirilor. Acele cuvinte simple, rostite din suflet, m-au facut sa ma schimb si sa trec de la pesimism la optimism. La optimismul de azi pe care-l insuflu celor dragi.
L-am revazut pe acel bun prieten, coleg de clasa si de scoala printre altele, la serviciu. Daca as fi trecut pe strada pe langa el nu l-as fi recunoscut. Dar vocea nu i-am putut-o uita. Un simplu salut a adus in prim plan acel moment. Desi avem aceeasi varsta, pare mai batran. I-am spus ca s-a schimbat si cu aceeasi sinceritate mi-a raspuns ca simte asta. "Tu, in schimb, nu. Ai intinerit."
Dupa ce ne-am pus la curent cu ce s-a mai intamplat in vietile noastre, a conchis: "Ai ramas aceeasi persoana buna."
Am auzit adesea acest lucru din partea multor oameni, fie dragi, fie straini. Le sunt recunoscatoare pentru cuvintele frumoase, dar si pentru experientele impartite. In esenta, suntem fragmente din altii. Parti din lume si din frumusetea ori uratenia sa. Bine ar fi sa nu ne pierdem verticalitatea ori ratiunea in momentele grele. Pe scurt: sa fim noi.

Nota: As fi vrut sa nu scriu despre lucruri triste, mai ales ca m-am intors cu multa energie de la mare, insa, un suflet drag mie, vrea sa intre in cochilie. Imi pare rau sa-ti spun, draga Moni, am spart cochilia si am aruncat-o departe...intr-o mare ce nu o vei gasi pe harta lumii, nici macar cu numele. N-o sa-ti spun ca stiu ce simti sau prin ce treci. Ar insemna sa te mint. Stiu ce inseamna si ce aduce singuratatea. Aduce si bune si rele. In ce priveste prietenii si faptul ca nu-i meriti, iti zic doar atat: rar gasesti oameni care sa te inspire si care sa duca cu sine ceva nou, nu banal. Rar vei intalni persoane deosebite care sa-ti accepte intreaga fiinta cu plusuri si minusuri. Esti o norocoasa sa fii inconjurata de atatia oameni cu suflet frumos.
Eu am intalnit astfel de oameni in ultimii 4 ani si nu regret niciun minut petrecut alaturi de ei. Pe altii ii am alaturi de peste un deceniu si este chiar minunat ... ajungi sa te intelegi din priviri. In privinta ta esti una dintre persoanele care ma inspira. Nu doar sa scriu, ci si sa spun uneori: I don't give a f...(si asta pentru mine este o mare realizare).
Iti trimit o raza de soare pana vom reusi sa ne vedem face to face.

All about us

Motto: "Priveste atent in ochii celui/celei pe care-l/o iubesti, s-ar putea sa vezi mult mai multe. Ai pierde enorm daca n-o faci."


Despre pierderi nimeni nu vrea sa vorbeasca, daramite sa scrie. Despre lucruri frumoase tuturor ne place sa vorbim si daca ar fi posibil am vrea sa oprim timpul pentru a sta cat mai mult in starea aceea de fericire. Lipsiti de griji, doar cu zambetul pe buze si cu inima care canta continuu cantecul sau de dragoste. Aparitia lui "dar" in vietile noastre a devenit aproape o constanta.
My dearest Lil' Bro' considera ca barbatii au nevoie de atentie cand vine vorba de o relatie de dragoste. De acord (lasand subiectivismul la o parte, pentru ca tin enorm la el).
Am observat acest aspect din copilarie. Am fost norocoasa sa am un frate, alaturi de care sa percep si sa analizez lumea barbatilor. Poate de aceea in privinta onestitatii ii admir mai mult pe barbati decat pe femei. Sunt dintr-o bucata, chiar daca uneori sinceritatea poate fi dureroasa.
Admit ca am pierdut cateva trenuri in ceea ce priveste iubirea din cauza profesiei si a faptului ca sunt genul de persoana care vrea ca lucrurile sa iasa bine si ca toata lumea sa fie multumita. N-au fost cei pe care i-am iubit si pe care i-am dezamagit. Cine a pierdut? Si EU. Si ei.
Ce au apreciat la mine? Transparenta. Deschiderea. Sinceritatea si faptul ca am fost capabila sa-mi recunosc greselile fara a ma ascunde in spatele pisicismelor. Verticalitatea. Ce le-a displacut? Nu le-am acordat atentia necesara.

Good to be back

Dupa o saptamana plina de peripetii la mare si un scurt concediu binemeritat, m-am intors din nou in mijlocul acestui mediu virtual. Am renuntat la tehnologie, desi, admit ca mi-a dat tarcoale gandul de cateva ori, sa ma furisez la o sala de internet si sa petrec minute bune in fata calculatorului. N-am renuntat la telefonul mobil, caci aveam nevoie de el ca sa mentin legatura cu persoanele dragi, dar si cu colegii de la serviciu. A meritat fecare secunda petrecuta cu picioarele in nisipul cald si mirosul sarat al marii. Nu-mi ramane sa spun decat atat: imi pare bine ca m-am intors.
Smiles!

Inca putin....

hai ca poti!
-Inainte!
-Nu te supara, dar nu vezi ca nu ma mai tin "bateriile". Si cum n-am aparut in vreo reclama in rol de iepuras zambitor cu baterii Duracell la purtator, lasa-ma sa ma odihnesc un pic pe malul izvorului rece, purtator de ganduri si unde "muzicale".
Liniste. Doar ciripit de pasari si un soare dogoritor.
Ramuri impodobite cu frunze ce danseaza in imbratisarea scurta a vantului.
-Auzi, mai ai putin...pana in septembrie.
-Da, stiu. Nu-mi aminti.
-Nicio dorinta?
-Ba da.Am mai multe.
-Si?
-As vrea sa le pastrez in secret.
-Macar un pont, ceva, te rog? Doar va fi ziua ta.
-Hmmm! Chiar vrei sa stii?
-Da.
-As vrea sa intalnesc fericirea si sa o pot tine de mana pana in zori de zi, sa-i vad pe cei dragi impliniti si bucurosi, sa fiu pe varful unui munte de unde sa admir in liniste lumea mica, precum un bulgare de zapada alba, sa savurez un cocktail delicios cu suc de portocale rosii pe o plaja cu nisip de culoarea aurului, sa tin o morisca in maini care sa ma poarte din nou spre acel lan de grau cu maci si libelule, ce mi-a ramas in memorie precum o imagine draga si mai presus de toate sa nu uit sa-i inspir pe cei din jurul meu sa gandeasca pozitiv si sa-si urmeze visele. Restul, ramane in tacere. Totul intr-o singura zi. Crezi ca este posibil?

Oare?

un nor alb
sta prins pe cer,
in asteptare
clipa usor trece.
raze de soare desenate pe o bucata de hartie,
un zambet de copil
castele pe nisip.
oare timpul trebuie irosit
sau pierdut cu sufletul?

Fireworks

Amintiri de ieri

To: colegei mele de la orele de franceza din liceu.

"-Buna! Sunt Carmen.
-Si eu. (rasete)"

Doua fane ale unor formatii in voga la acel moment, rivale pe scena muzicala: East 17 si Take That. Faza hilara era ca ne placea stilul ambelor formatii. Asa ca orele de franceza erau pline de versuri scrise pe bilete si de noutati muzicale. Follow the beat:

Atingere

A walk to remember

Plin de culoare

...irisi sub lumina verii.

Summer vibe

Cuvant

Prin lume alergam
Incercand sa descoperim acel lucru drag noua.
Cuvant.

Pe ploaie fugim
Simtind apa cum ne trece rapid printre picioare.
Natura se indoaie la un cuvant:
fulger.

Trasnetele de afara ne fac sa ne punem tot felul de intrebari...
In gand, raspunsuri care nu vor veni acum;
Doar vantul poarta pe ramurile sale
Misterul in cuvant.

Nuante ale iubirii

Cum este sa tii iubirea stransa in maini?
Sa vrei sa nu-i dai drumul....
Sa stii ca va ramane alaturi de tine
Pana-n zori de zi
Intr-o imbratisare.
Cum este iubirea in lacrimile care curg incet
Pe obraji
In momentele in care te simti pierduta...
In absenta sa?
Cum este sa citesti o poveste de iubire in ochii celui drag
Care-ti sopteste cuvinte
Pe ritmuri de poezie?
Cum este sa razi stiind ca iubirea
Inseamna bine si rau?
Cum ai trai fara ea
Privind frunzele multicolore care cad din copaci
In parcul prin care ati trecut de atatea ori?
Ce ai face fara iubire, trecatorule
Care privesti acest portret de femeie
Pictat in plina zi
De un pictor
Intr-un parc plin de frunze multicolore
Prin care ai trecut de mii de ori?
De ce zambesti gandului ca intr-o buna zi vei spune:
“te iubesc”?
.............................................................
Poate ca povestea ta va fi rescrisa de altii...
Indragostiti.

Crawl

Trecem atât de nepăsători prin viaţă. Uităm să privim cu atenţie lucrurile evidente. Căutăm importantul în orice altă parte, dar nu şi în faţa noastră.
Vrem deseori mai mult, deşi iniţial ne-am putea mulţumi şi cu mai puţin.
La fiecare pas pe care-l facem apare problema necunoaşterii, a ceea ce urmează să se întâmple. Şi cu toate acestea mergem mai departe, uitând de gândul nesiguranţei care ne-a trecut cu o clipă înainte prin ungherele minţii.
Suferim inconştient la fiecare pas făcut. Simţim cum pământul stă sub noi, dar numai în picioarele goale descoperim mişcarea şi mângâierea sa.
Când ziua ni se pare la fel precum noaptea, totul pare cuprins de o singurătate atât de tăcută. Dureroasă. Lumea se mişcă încet fără ca noi să putem face „zoom” în ea, aşa ca într-o fotografie aflată în calculatorul personal. Suntem nişte atomi care nu-şi găsesc locul. Eterni căutători de necunoscut.
Încercăm de atâtea ori să transformăm imposibilul în posibil şi de atâtea ori posibilul ia forma imposibilului. Complicăm lucrurile voit sau nu pentru a ne înţelege fiinţa. Şi în final uităm esenţialul: viaţa e dură, iar noi, materialul din care este alcătuită duritatea sa.

Tonuri

Trasul de maneca

Obisnuiam odinioara sa fac eu acest gest celor dragi mie, insa, cu trecerea anilor am devenit diplomata si constienta ca nu pot schimba lumea imediat. Ieri, o buna prietena mi-a adus o veste la care ma tot gandesc incontinuu. Am fost intotdeauna uimita de demersurile prietenilor mei de a face lobby pentru mine, de a ma promova cum stiu ei mai bine si mai ales de a avea incredere in ceea ce pot eu sa fac. Totul din propria lor vointa. Decizia pe care trebuie sa o iau in aceste zile va fi una foarte grea. Va trebui sa pun in balanta prea multe lucruri. Imi poate schimba cursul vietii si pe bune mi-e teama nu de vreun esec, cat mai ales de faptul ca voi fi singura in fata unor imese usi culturale. Am auzit deseori cuvintele : "vorbeste tu, caci stii cum sa pui problema", insa, acum nu stiu cum sa abordez situatia. Trebuie sa analizez bine ceea ce am in prezent, ceea ce pot face si ceea ce pot avea in viitor (daca aleg sa merg mai departe intr-un anume proiect). Culmea este ca trebuie sa ma documentez foarte bine inainte si nu prea am timpul necesar la dispozitie. Dar, sa zicem ca aleg sa fac parte... Incercarea moarte n-are. Si totusi, cum ramane cu domeniul meu de suflet pe care il voi pune in asteptare pentru a n oara? Cel pe care l-am studiat si pe care-l respir prin piele. Cum ramane cu persoanele pe care le voi dezamagi, in urma deciziei luate?

De gandit

Sus pe aratura...in sura

Ma uimeste constant mintea sclipitoare a celor care ne conduc azi. Si imi lasa un gust amar cand constat ca suntem niste papusele amarate, cu destine in mainile unor "masinisti" care au uitat de inima si care se gandesc cum sa-si umfle burticile si conturile. "Masinisti" care se ghideaza dupa expresia populara: "sa moara capra vecinului, dar a mea sa traiasca bine. Sa fie grasa" . Sincer, ma cam lasa bateriile si n-as prea vrea sa ingros randurile romanilor care fie pleaca in alte tari, fie nu se mai prezinta la vot. Nu vreau sa-mi pierd ultima farama de spirit romanesc, caci este foarte frumos sufletul acesta al nostru. Doar ca ne-am cam batut joc de el. Acesta este pacatul nostru. Si ii lasam si pe niste "gogomani" sa-si faca de cap in functii importante in stat. Ultima mare initiativa a acestor minti sclipitoare este infiintarea (in conditiile in care se vor diminua multe posturi in institutii din administratia centrala si locala) unei Administratii a Sistemului National Antigrindina si de Crestere a Precipitatiilor ce va avea drept obiective luarea de masuri privind efectele conditiilor meteo - grindina, precipitatii, furtuni si cine mai stie ce alte fenomene naturale. Numarul de angajati: 67. Hmmm! Desi, suna bine si este in concordanta cu ultima tendinta a politicienilor de a fi pe valul sprijinirii ecologiei si a multor organizatii nonguvernamentale ale caror proiecte sunt absolut laudabile si cu rezultate notabile, ma intreb ce interese reale se mai ascund in spatele acestei institutii? Stau si ma gandesc daca toti cei care vor lucra in acea institutie vor trebui in calitate de sustinatori ai ideii de crestere a precipitatiilor sa interpreteze rolul paparudelor. Sau vor angaja vreun apash veritabil? (alaturi de care vor fuma pipa pacii in cazul aducerii ploilor binefacatoare). Consider ca era de bun augur identificarea podurilor / podetelor care ar trebui consolidate in aceasta tara, a zonelor care trebuie amenajate in cazul unor calamitati naturale, precum si luarea de alte masuri in vederea realizarii unui plan eficient in acest sens. Dar hai sa chemam ploaia! E buna pe caldurile acestea si aduce putina racoare si ajuta la cresterea recoltelor obtinute de agricultori. Sper sa nu fie doar o ploaie de cuvinte...din care sa iesim din nou perdanti.

The groove

Pentru cunoscatori si pentru cei care asculta pentru prima oara aceasta piesa: feeeeelllll gooooooooooooooodddddddddddddd!

Short story cu talc

Asfalt Tango

Uite ca s-a intamplat si asta! Fara sa repet pasii de dans, am imbratisat asfaltul fara sa-mi doresc acest lucru. Noroc ca practica din copilarie inca mai da roade. Daca atunci ma aruncam din copaci acum am cazut ca moaca direct pe asfalt. Si cand ma gandesc ca unii viseaza o viata intreaga sa ajunga celebri, eu am ajuns in plin centrul capitalei number one la categoria: "Mare gaga". Cauza cazaturii: un damb simtit in calcaiul stang. Eh, am facut-o! Pagubele au fost cat de cat minore. Ma bucur ca mai pot zambi si rade, desi azi am avut parte la munca de tot felul de intrebari si consolari. Sunt bine pentru prieteni. Inca mai pot dansa si poate ma apuc din nou de batut mingea prin cartier. Si vorba farmacistei: "Daca ati cazut, va maritati!" ..."Da, intreaga sa fiu, caci nu pot dansa intr-un picior."
Vorba pe care am auzit-o de n ori in aceasta zi ce se scurge linistit. In cazul in care se va intampla asta, "minunatul" trebuie sa ia lectii de prins gaga in brate, mai ales ca asfaltul este cam dur si nu miroase a parfum de flori si nici a iarba verde de pe camp.

Music, baby

That' s a rap (example)

Something good from the Old School.

Praf in ochi

Pentru cei care au avut inima zdrobita macar o data in viata lor.

Dintr-o relatie terminata subit si prost, pastrati doar momentele frumoase. Aruncati tristetea la cos.

Desi ceea ce veti asculta este o melodie cam trista, imi place linia melodica, ca si formatia de altfel. Enjoy!