Trasul de maneca

Obisnuiam odinioara sa fac eu acest gest celor dragi mie, insa, cu trecerea anilor am devenit diplomata si constienta ca nu pot schimba lumea imediat. Ieri, o buna prietena mi-a adus o veste la care ma tot gandesc incontinuu. Am fost intotdeauna uimita de demersurile prietenilor mei de a face lobby pentru mine, de a ma promova cum stiu ei mai bine si mai ales de a avea incredere in ceea ce pot eu sa fac. Totul din propria lor vointa. Decizia pe care trebuie sa o iau in aceste zile va fi una foarte grea. Va trebui sa pun in balanta prea multe lucruri. Imi poate schimba cursul vietii si pe bune mi-e teama nu de vreun esec, cat mai ales de faptul ca voi fi singura in fata unor imese usi culturale. Am auzit deseori cuvintele : "vorbeste tu, caci stii cum sa pui problema", insa, acum nu stiu cum sa abordez situatia. Trebuie sa analizez bine ceea ce am in prezent, ceea ce pot face si ceea ce pot avea in viitor (daca aleg sa merg mai departe intr-un anume proiect). Culmea este ca trebuie sa ma documentez foarte bine inainte si nu prea am timpul necesar la dispozitie. Dar, sa zicem ca aleg sa fac parte... Incercarea moarte n-are. Si totusi, cum ramane cu domeniul meu de suflet pe care il voi pune in asteptare pentru a n oara? Cel pe care l-am studiat si pe care-l respir prin piele. Cum ramane cu persoanele pe care le voi dezamagi, in urma deciziei luate?