...am iesit in urma unor cuvinte spuse de un bun prieten cu care bateam mingea de fotbal pe maidan. Eram la varsta cand copiii se cred adevarati zburatori, cand totul este posibil. Cand afli ca viata merita traita prin fiecare por din piele. Cand esti convins ca n-ai ce sa pierzi daca incerci. Eu la acea varsta am intrat intr-un con de umbra. Am ales sa ma retrag. Zgomotul nu era pentru mine (nici acum nu este de fapt o placere; ma refer la acel zgomot plictisitor). Am trait aproape un an in haine de observator. Am ales sa privesc, nu sa adun experiente. Sa fiu un simplu martor al peripetiilor si povestirilor altora.
In singuratate, lucrurile pot parea simple, sigure. Dar, in fond, nu este asa. In clipele de singuratate analizezi, simti lumea altfel. Te ascunzi, fugi. Crezi ca nu-ti pasa, cand in realitate totul doare. Fiecare gand il treci prin filtre foarte fine. Fiecare miscare o tai in n bucati. Fiecare gest facut conteaza.
Cuvintele acelui bun prieten mi-au ramas de atunci in minte si ii sunt recunoscatoare pentru curajul avut. Dupa acel gest, mi-am schimbat perspectiva. Am devenit omul care considera ca momentul in care paharul umplut s-a varsat, lasa in urma sa gustul experientelor trecute, nu al pierderilor, ci al regasirilor. Acele cuvinte simple, rostite din suflet, m-au facut sa ma schimb si sa trec de la pesimism la optimism. La optimismul de azi pe care-l insuflu celor dragi.
L-am revazut pe acel bun prieten, coleg de clasa si de scoala printre altele, la serviciu. Daca as fi trecut pe strada pe langa el nu l-as fi recunoscut. Dar vocea nu i-am putut-o uita. Un simplu salut a adus in prim plan acel moment. Desi avem aceeasi varsta, pare mai batran. I-am spus ca s-a schimbat si cu aceeasi sinceritate mi-a raspuns ca simte asta. "Tu, in schimb, nu. Ai intinerit."
Dupa ce ne-am pus la curent cu ce s-a mai intamplat in vietile noastre, a conchis: "Ai ramas aceeasi persoana buna."
Am auzit adesea acest lucru din partea multor oameni, fie dragi, fie straini. Le sunt recunoscatoare pentru cuvintele frumoase, dar si pentru experientele impartite. In esenta, suntem fragmente din altii. Parti din lume si din frumusetea ori uratenia sa. Bine ar fi sa nu ne pierdem verticalitatea ori ratiunea in momentele grele. Pe scurt: sa fim noi.
Nota: As fi vrut sa nu scriu despre lucruri triste, mai ales ca m-am intors cu multa energie de la mare, insa, un suflet drag mie, vrea sa intre in cochilie. Imi pare rau sa-ti spun, draga Moni, am spart cochilia si am aruncat-o departe...intr-o mare ce nu o vei gasi pe harta lumii, nici macar cu numele. N-o sa-ti spun ca stiu ce simti sau prin ce treci. Ar insemna sa te mint. Stiu ce inseamna si ce aduce singuratatea. Aduce si bune si rele. In ce priveste prietenii si faptul ca nu-i meriti, iti zic doar atat: rar gasesti oameni care sa te inspire si care sa duca cu sine ceva nou, nu banal. Rar vei intalni persoane deosebite care sa-ti accepte intreaga fiinta cu plusuri si minusuri. Esti o norocoasa sa fii inconjurata de atatia oameni cu suflet frumos.
Eu am intalnit astfel de oameni in ultimii 4 ani si nu regret niciun minut petrecut alaturi de ei. Pe altii ii am alaturi de peste un deceniu si este chiar minunat ... ajungi sa te intelegi din priviri. In privinta ta esti una dintre persoanele care ma inspira. Nu doar sa scriu, ci si sa spun uneori: I don't give a f...(si asta pentru mine este o mare realizare).
Iti trimit o raza de soare pana vom reusi sa ne vedem face to face.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu