luni, 30 noiembrie 2009

Sa cresteti frumosi!

In lupta contra timpului, ce-mi lasa mereu senzatia ca devine din ce in ce mai compact, am inceput sa creez. In aprilie 2008, am luat decizia de a lasa ideile sa fie vizibile, nu doar pentru prietenii care ma stiu de cateva decenii bune, ci si pentru cei care se pierd in lumea informatiilor. Blogul a luat nastere ca simplu experiment in domeniul comunicarii. Am vrut sa vad daca rezista si daca ma prinde curentul blogosferei, fara a face apel la publicitate in cadrul sau. Dupa un an si 8 luni, pot spune ca blogul a trecut cu brio testul si ca a supravietuit frumos in acest mediu. In urma unei cercetari in amanuntime a bloggerimii autohtone, am reusit sa obtin nu doar noi informatii despre aceasta tendinta, ci si sa-mi iau disertatia cu nota maxima. Cu multe muze ce s-au roit la ore tarzii in noapte pentru a putea aduna informatii si pentru a crea, mi-am continuat aventura. A meritat tot efortul si acum este timpul sa deschid o alta portita in acest coltisor de libertate proprie.
Multumiri:
- sufletului meu drag caruia nu i-am spus ca i-am facut publicitate in lucrare si al carui stil de a prinde cuvintele din zborul lor il savurez.
- lui Alex Mazilu singura sursa de inspiratie, careia i-am cerut acordul de a-i promova blogul in lucrarea proprie, autor al unor opere de arta in domeniul fotografiei de la care am o singura asteptare: o expozitie proprie intr-un cadru neconventional. Un om al carui suflet se pierde in crearea unor instantanee superbe si cu care n-am stat niciodata de vorba face-to-face, ci doar virtual.
-lui Dragos Bucurenci si Victor Ciutacu pentru ca mi-au oferit prin intermediul blogurilor proprii destul material pentru studiul de caz, doua personalitati care reusesc sa schimbe tendintele actuale din diverse domenii de activitate. Doi oameni care construiesc intr-o societate care incepe sa invete bunele maniere ale supravietuirii.
- lui Zenna si Adrian, doi oameni frumosi, care mi-au urmarit constant postarile si pe care va invit sa-i urmariti pentru ca au multe de spus, fie prin intermediul cuvintelor, fie al fotografiilor, in spatele carora se ascund povesti minunate.
- celor care-mi citesc constant postarile si care se inscriu in categoria "persoane interesate".
- prietenilor care-si clatesc ochisorii cu scrierile mele.
- tuturor ochilor invizibili ce savureaza bauturi bune racorite cu multe cuburi de gheata.
Va pup si va imbratisez virtual. Many smiles!

8 comentarii:

  1. Intotdeauna mi-a facut placerea sa trec pe aici, gasesc ceea ce nu vad pe majoritatea blogurilor, gasesc sentimente transformate in postari, un adevarat blog.
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. @Adrian: Iti multumesc pentru cuvintele frumoase. Indiferent de situatie, las o amprenta din sufletul meu in fiecare gest sau lucru facut. Ma caracterizeaza aceasta atitudine pe care am cultivat-o crescand si la care nu am de gand sa renunt. Acelasi lucru iti recomand si tie + sa nu renunti la pasiunea de a fotografia si de a surprinde lumea altfel. In ceea ce priveste blogul tau, nu spun decat atat: cubul de gheata se topeste in fata instantaneelor create de tine. Mult succes!

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt doar un amator ce pretuieste ceea ce e frumos...

    RăspundețiȘtergere
  4. Iti multumesc mult si te astept cu drag oricand...
    www.alexmazilu.ro
    ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Cu mii de multumiri si scuze pentru intarziere...
    :(

    RăspundețiȘtergere
  6. @Alex Mazilu: In cazul nostru, al celor care incearca sa surprinda fragmente din aceasta lume in continua schimbare, multumirile sunt precum niste picaturi de "apa" peste creatiile fiecaruia dintre noi. De ce picaturi de apa? Pentru a continua ceea ce facem: creatie si atingere a frumosului, fie prin imagini si impactul culorilor, fie prin cuvinte scrise, soptite de muze... necunoscute de cele mai multe ori. Succes!

    RăspundețiȘtergere