Doua maini

precum o umbra

dragostea i-a acoperit

pe tarmul indepartat,

intre stanci.

iubire eterna si-au jurat

si-au adormit

imbratisati de luna.

s-au trezit

imbracati in culorile soarelui

dornici sa atinga cerul.

acompaniati de muzica valurilor

dragostea desena cuvinte

pe chipurile lor.

ani s-au scurs linistit

pe langa ei,

doar o fotografie

pastreaza trairile de atunci:

doua maini lasate pe nisip

in asteptarea valului,

ce le va racori.

Nota: Fotografie preluata de pe site-ul www.smartshotstudio.com

Ne-a picat frunza...

si ne-a lovit inca o data competenta guvernantilor direct in moalele capului. Am aratat lumii intregi esenta cuprinsa in versurile celor de Partizan, "Am cu ce" si am demonstrat daca mai era cazul cat de imprevizibili suntem (in mod negativ) cand vine de vorba de gestionarea imaginii tarii pe plan international. Ne-am dat singuri cu stangul in dreptul, dar n-am incetat sa zambim atata timp cat blitzurile erau atintite asupra noastra. "Ca deh! ne vedeau mama si tata de acasa, din fotoliile scumpe."

Muschetarii astia au lasat sloganul prafuit "Land of choice" deoparte, mai ales ca nu mai corespunde intru totul cerintelor actuale politice ("nu esti cu mine, esti impotriva mea") si s-au gandit (nu mult timp, caci neuronii trebuie sa se refaca repede pe alte meleaguri) ca suna mai bine cuvantul "explore". Caci, in realitate asta si fac. Exploreaza incontinuu tupeul. Oare "explore" vine de la Internet Explorer? :D

890.000 de Euro a costat distractia ce a constat intr-o balaceala media. Unde a fost transparenta de care vorbea premierul la un moment dat alaturi de capitanul navei acestei tari? "Vrem transparenta de la voi, nu si voi de la noi!" Viceversa nu merge.

Si au pus drept logo o frunza, ce o putem atinge daca we "Explore the Carpathian Garden". Interesant mesajul. Carpatii sunt frumosi, respectiv muntii reprezentativi ai Romaniei. Cu gradina stam foarte prost. Avem parte de colturi cu o natura salbatica, de o frumusete rara. Dar ce facem cu deseurile pe care le lasam in urma noastra dupa picnicuri, chiar si pe culmile muntilor? Ei, aici sa va vad dragi guvernanti. Cum scoateti camasa in fata turistilor? Stam prost la capitolul implementare in multe activitati. Cum veti schimba atitudinea romanilor in privinta protejarii mediului inconjurator peste noapte? Oare ati avea curajul sa acordati bani organizatiilor non-guvernamentale care iau masuri in mod frecvent in privinta aceasta pentru a sprijini mediul si nu orice suma, ci una de ordinul sutelor de mii de euro? Sunt curioasa. Ati avea acest curaj, fara a avea vreun fel de beneficiu de pe urma acestui demers.

Odata cu aceasta cadere a frunzei, pamantul s-a zguduit un pic, continuand "dansul pinguinului" la nivel guvernamental, iar noi am asistat din nou la faptele marete, pline de eroism ale acestora. Ne-am pus iar o alta palarie (pe plan extern), camuflata de asta data de o frunza. Si acum asteptam sa vina turistul ratacit cu o harta a Europei in maini, dornic sa ia la pas Romania. Cum il vom intimpina?

Si pentru ca tot au optat pentru o frunza, le ofer o alternativa mult mai frumoasa a acesteia: "Romania - Inspire the story hidded in the nature clothes" cu o imagine pe masura ( al doilea cadru).

Nota: Thanks, Alex, for the inspiration!

Respiro

Deasupra aburilor cu miros de cafea, totul parea simplu. Oamenii treceau pe langa masa ei, in timp ce privea pierduta spre cer. Era ceva ce-si dorise in momentele in care hartiile isi faceau loc abuziv pe biroul sau, de parca ar fi venit la un concert al unui artist consacrat. Ii placea sa observe cum lumea se misca in jurul sau, iar ea sa stea pentru a se bucura de oaza de liniste creata in mijlocul strazilor cu povesti d'altadata, prafuite de vreme. Isi dorise acest respiro, pe care-l percepea precum o eliberare. O eliberare de tot. Era departe de multe si aproape de alte lucruri dragi. Printre straini. Mesaje diferite. Vorbe prinse din zbor. Idei ce prindeau aripi in mintea ei. In oaza de liniste. Se simtea libera din nou. Sa creeze. Sa deseneze scenarii in aer. Vegheata de soarele arzator, la umbra norilor pufosi.

Ii privi fotografia. Distanta ii despartea. Si o cafea ce se racise in timp ce ea visa cu ochii larg deschisi. Si intrebarea: "ce ritm bate inima ta cand iubesti?" cu un raspuns ce-l asteapta, sperand ca nu va fi in zadar.

Departe de restul oamenilor grabiti, isi continua visarea. Pe o melodie aproape de sufletul sau. Cu un respiro la activ. Zambea.

Mentalitate prinsa intr-un sac cu bani

Motto: Ignoranta naste idioti. Si cum prostii sunt deja multi, ma intreb care dintre ei va castiga teren in viitorul apropiat.

"-Ce sa vad in Romania?
-N-am ce. Mai bine ma duc in strainatate."

Aceasta atitudine a romanului obisnuit surprinde chintesenta turismului autohton. Si mai ales al celui obisnuit cu mirosul banilor iesiti dintr-un sac peste noapte. Cuvintele de mai sus spun multe. Persoana care le-a rostit deabia poate sa vorbeasca (fara sa fiu rautacioasa), daramite sa sustina coerent un discurs in public legat de valorile culturale autohtone. Avem o tara frumoasa ce merita sa fie descoperita de noi toti, plina de legende si istorii la tot pasul. Daca autoritatile sunt ignorante si le place dezmatul, asta nu inseamna ca trebuie sa mergem la aceeasi "bisericuta" cu ei. Da, stiu serviciile nu se ridica la standardele de peste hotare. Ospatarii iti zambesc cu dublu inteles, cand iti aduc comanda dupa o jumatate de ora sau chiar o ora (am patit-o in Sibiu intr-un restaurant de fitze, caci la cele pe gustul meu nu m-am ars pana acum si iubesc acel oras mult) si se asteapta sa le lasi un bacsis frumusel, pe masura zambetului lor, bineinteles. Tu apelezi la cel mai larg zambet posibil, caci stii ca minunatul "cuc" isi va incepe aria in propriul portofel si-i lasi in final cat te tin balamalele. Serviciile sunt mult mai bune la pensiuni sau vile decat la hoteluri.

Ca simplu turist in propria-ti tara inghiti in sec cand vezi obiective culturale in paragina. Te bucuri cand ajungi pe munte sau cand imbratisezi pamantul acoperit de verdele crud al ierbii primavara. Te simti imbatat cand admiri rasaritul soarelui pe plaja. Sau izolat pe o ulita dintr-un sat netrecut pe harta. Si credeti-ma aveti multe senzatii de descoperit cand veti lua Romania la pas.

Romantism pur

La asfintit, gandurile prind alte nuante. Se imbraca in alte haine. Fine. Luminata de felinarele tarzii, odinioara dragostea avea un alt sens. Era cantata pe sub balcoane. Avea alte aripi. Acum? Este traita / savurata rapid. Romanticii de azi poarta haine din texturi cat mai complicate, cei vechi rosteau asa: it's groovy.

I'm not a doll

Ma depasesc situatiile in care aud, fie claxoane pe strada, fie apelative precum "fetita", "frumusete" sau "papusa". Alte femei nu s-ar plange, din contra ar zice" "ce bine". Ma lasa rece astfel de manifestari de om preistoric. A seduce sau a curta o femeie presupune sa te duca neuronii la mai mult decat niste cuvinte aruncate aiurea, fluieraturi s.a.m.d.

Femeia este precum o poezie fara rime, a carei esenta poate fi transpusa intr-o melodie ce va dainui. Si daca nu-ti plac poeziile, atunci gandeste-te, draga "om preistoric", la gustul primei prajituri ce ti s-a topit fin in gura. Gandeste bine inainte de a actiona (nu toate femeile se inscriu in categoria "pitzi" si nici nu zambesc larg cand sunt astfel complimentate)!

PS: Doresc sa stiu, dragi cititori barbati, de ce asemanati o femeie cu o papusa? Ce reprezinta papusa pentru voi? (pe acest blog sunt acceptate si comentariile anonime, asa ca puteti da frau liber imaginatiei. Cuvantul va apartine).

La passion

Uneori pasiunea zace intr-o simpla insiruire de note. Un exemplu il gasiti aici (de ieri ma las purtata de ritmul sau).

Pupici + incepeti sa dansati!

Ma uit peste gard, ce n-am voie?

In muzica se intampla lucruri ca si in alte domenii. Ca ascultator te bucuri cand auzi o noua melodie. Tresari la fiecare beat, vrei sa simti versurile si sa lasi muzica sa-ti patrunda in corp. Dar cand urechile tale sesizeaza aceleasi note muzicale ce impodobesc portativele a mai multor melodii, stai si te gandesti care dintre ele suna mai bine. In ultima vreme doua melodii ma amuza la culme din acest motiv. Altele ar fi ca apartin unor artisti care au avut o relatie tumultoasa, artisti cu voci foarte bune si care rup scenele cand concerteaza. Imi plac amandoi, mai ales ca sunt adeptii stilului R'n'B cu diverse influente (pop, dance, hip-hop etc.). Unul face parte din protejatii lui Jay Z, celalalt adora sa danseze si sa cante "no air" .Personal, am ales sa ascult mai des varianta elaborata a beat-urilor ce se aud continuu in prima piesa, considerand ca Rated C rocks more than R.

Singura intrebare la care n-am reusit sa gasesc raspunsul este: "cine s-a uitat primul peste gard?"

Franare

Motto: "Prietenia este un lung sir de peripetii, de momente savuroase, de mici tristeti si multe ironii haioase".

Astazi am realizat ca sunt persoane in viata mea care se considera prietenii mei, desi realitatea ii poate contrazice intru totul. Ma amuza modul in care ei tot incearca sa-mi ajunga la inima si cu toate ca am fost de fiecare sincera cu ei, explicandu-le ca nu vor ajunge sa aiba acel statut vreodata, tot continua sa-mi atraga atentia. Poate considerati ca sunt oarecum idioata ca nu ii accept drept prieteni, insa, nu am de gand sa ma inconjur de o suta de oameni de dragul de a avea cu cine sa-mi petrec timpul. Prefer calitatea, valoarea, nu cantitatea. Totul cu masura este mai corect asa.

Prefer oamenii cu care am impartit o felie de paine, oamenii cu care am stat la glume la o singura lumanare intr-o camera simplu mobilata, oamenii cu care am dansat pe mese sau am impartit povesti la un foc de tabara, oamenii alaturi de care am plans sau am ras din cine stie ce nimicuri, oamenii care mi-au fost alaturi indiferent de conditiile meteo, persoanele care mi-au acceptat si plusurile si minusurile si care au stiut sa-mi atinga inima frumos. Fara aere. Acestia sunt prietenii mei. Si acesta este profilul lor. Nu cei care apar ocazional in viata mea si ma suna asa dintr-o data ca sa afle cum o mai duc si daca pot sa-i ajut sa-si rezolve anumite probleme.

Action, please!

"Are you talking with me? I'm baaaaaaaaaaddddddddddddd!", said Cojonel.

Cand ai sa vrei

luna asterne
pete de lumina
peste un oras
imbracat in haine de culcare.
o stea asteapta sa traseze
o noua poveste
spre o destinatie
dictata de caldura sa.
cerul este o sfera pe care un copil
o tine in maini.
pe o masa
un bilet asteapta un privitor
sa-i cuprinda esenta:
"cand ai sa vrei inima sa mi-o cuprinzi
intr-o eterna visare?
cand ai sa-ti faci timp sa-i indulcesti
fiecare bataie?
sa-i aranjezi notele intr-o alta ordine?
cand o sa vrei sa te pierzi si sa te regasesti
precum aevea in melodia veche a iubirii?
da-mi de veste."

Fara consecinte

limbile ceasului
cioplesc timpul
nepasatoare.
indiferente fata de consecinte,
de urmele lasate
pe fete,
in atatea inimi.

liniile ceasului sublinieaza
in lipsa unui decret
cat suntem de fragili,
neputinciosi
in fata trecerii vremii.

spatiile goale ale ceasului
se umplu constant cu clipe ratacite,
momente savuroase,
amintiri ce vor zace in mintile noastre
pentru totdeauna.

Rugaminte

doar un minut iti cer!
niste sarmane secunde,
care oricum dispar
cat ai clipi.

nu alerga spre taramuri
peste care domneste efemerul.

nu cauta pretexte
sa nu ma privesti.
uite aici sta inima mea!
simte-i bataile! asculta-i ritmul!
ghiceste-i vulnerabilitatile!
spune-mi: "da, te voi asculta".
nu ma trimite in desertul
sentimentelor fara inteles,
prin simple priviri.

In rosu

in urma ta
ai lasat umbre
ce stau si ma privesc cu
ochi goi.

sentimentele ce odata aveau un sens
acum au doar un simplu contur
facut din nisipul
gandurilor aruncate
in aer.

inca imi amintesc
profilul creionat de tine
pe o bucata de hartie
cu pix rosu:
timida, zambitoare
si greu sa-i cuprinzi
sufletul in brate.

vorbe ce zac in propria-mi minte,
atat de indepartate si totusi
...aproape.

Segmente

undeva o clipa sta suspendata
pe ale vietii fire.
un astru suspina in fata unui nor,
iar luna arcuita vegheaza deasupra
lumii statuare.

in acest moment, o soapta zboara
catre sapte zari
sa aduca iubirii omagii
in dulcele fior al primului sarut
uitat.

iar noi?
...ratacim absenti printre atatea culori.

Aruncare

am aruncat zarurile destinului
dupa ce le-am framantat atent in maini
le-am urmarit miscarile
pana ce clipa adanc tacuta
a intins bratele spre a le cuprinde
intr-o imbratisare cutremuratoare.

Tablou static

in oglindirea apei
chipurile capata contururi nebanuite
precum cele din tablourile lui Kandinski.
puncte, linii, cercuri felurite
stau agatate pe panza ei,
scriind in continuare
pe ale naturii file trecatoare.

Pe valea plangerii

pe valea plangerii
se aduna durerile
unele in altele
si merg in sir indian,
tot inainte,
tesand in urma lor
o imensa panza
a suferintei
a cuvintelor care dor.

Scurt ne este firul

Motto:

Sufletelor ce zboara catre un alt univers.

Cand crezi ca ai atins maturitatea si o oarecare independenta a observatorului, o pala de vant rece iti strapunge pometii, oferindu-ti o lectie de viata neasteptata. Asteptarile tale mor subit, lasand loc unui singur element: speranta. Dar cand moare si aceasta, realizezi cat de scurt ne este firul. Si cat de vulnerabili suntem in fata lui.

N-as vrea sa ajung la concluzia ca povestile multor suflete pe care nu le cunosc, care lupta cu viata de cateva luni, suflete pe care le promovez in acest spatiu, sa se stinga asa cum s-a intamplat azi cu unul. Nu de alta, dar socul este dat de aceeasi boala ce mi-a rapit anul trecut oameni dragi.

Multa sanatate tuturor!

Nu stim

prin ploaie alergam uneori
sa ne racorim sufletele fierbinti,
sa simtim intr-un alt mod viata
si pamantul sub propriile talpi.

si gonim catre destinatii
cat mai diverse,
vrand sa atingem lumea,
sa-i simtim esenta.

si ne lasam imbatati de frumusetea ei,
de mirosul sau ametitor
pana in clipa in care gustam
din efemeritatea sa.

atunci realizam ca nu stim la ce se rezuma
farmecul sau.
ca suntem niste bieti calatori
ce strabat lumea in lung si-n lat
in cautarea unui ceva
indescriptibil.
si greu de simtit.

Unui strain

m-ai privit
cu ochi intrebatori,
ochi ce au surprins
fara voia lor
ceva intalnit candva,
a unui fost prezent
dulce-amarui.

mi-ai zis prin mimica ta
"ma mai iubesti?"

o intrebare simpla
cu raspunsuri complicate,
raspunsuri pe care nu le detin,
caci tu nu esti decat un strain,
intalnit in drumul meu.

nimic mai mult.

un strain ce asteapta
sa gaseasca explicatii
la o poveste de iubire
traita altadata,
terminata.

Printre soapte, calator

ti-am urmat pasii
lasati pe nisipul ud
sub atenta supraveghere
a soarelui.

am refacut inot
calea spre valul
cel mai inalt
pe care l-am privit
de pe stanci in ultima seara.

am luat o scoica gasita
in calea mea
si am lasat-o sa-mi sopteasca
versuri in ureche.

am alergat spre un punct
din desertul marii
pe care-l simteam
cum se indeparteaza
din ce in ce mai mult
de inima mea.

am luat o sticla
in care am pus nisip
si un ultim mesaj
pentru dorul calator.

gesturile reci lasa
urme adanci
in inimi
ce iubesc stangaci.

Pentru simturi

Din cutiuta cu surprize, am scos putina buna dispozitie, ce mi-a fost dictata de muze. Va invit sa urmariti traseul unei stele, sa observati cum viata canta in voi, sa nu va faceti probleme cu sunetul, basii si inaltele, sa nu lasati micile ironii ale existentei sa va doboare si mai ales sa va simtiti liberi sa dansati.

Have fun!

Pe mare

ca doua perle navigam
pe marea dragostei,
ascultam notele cuprinse
in valurile ei.

ne jucam cu mainile
prin textura sa fina
si ne miram
la fiecare vartej al sau,
cum se misca atat de repede inainte
pana-si reduce esenta la un singur
punct.

ne place ce vedem,
ne place sa ne scufundam
in mrejele ei
cu gust usor dulce-sarat.

si totusi, cum te simti cand iubesti?
descrie-mi!

Imagine ( II )

rezultatul il voi culege
si-l voi lipi de o frunza
daruita de tine candva,
pentru a o anima,
pentru a-i reda libertatea
de a dansa din nou
alaturi de mister in vant.

mai am cateva cuvinte
ca sa alcatuiesc versurile
ce le vei cuprinde in maini
cu privirea.

as fi vrut sa le aleg cu atentie,
asa cum se obisnuieste
cand iubesti,
dar, imprevizibiul si-a pus amprenta
si a ramas:
"sufletul si-a ales calea..."

Imagine ( I )

am rasturnat pe masuta alba
vocale
si am luat cate o consoana
pentru a alcatui cuvinte
care sa insumeze stari si sentimente.

le-am asezat usor pe podea,
cu teama de a nu se risipi
la prima adiere a vantului
si am inceput sa scriu cu mainile
poezia pe care o astepti de ceva vreme,
poezie
care sa cuprinda muzicalitatea
fiecarei batai a inimii.

Asculta,

Trecatorule, incotro te indrepti?
La ce te gandesti cand ma privesti?
Ce simti cand imi observi mainile intinse?
Nu, nu, nu, nu cersesc
sa-mi dai cercuri din metal rece
pe care le folosesti sa cumperi bunuri!
Nu, nu, nu, nu cersesc mila ta!
Nici compatimirea!
Nu-mi cunosti povestea
si nici n-ai timp de ea.
Tu mergi mai departe, nelamurit,
intrigat sau debusolat.
Nu-mi cunosti durerea din inima,
nici n-ai putea sa o intelegi,
asa cum nici eu n-o pot cuprinde pe toata
intr-o imbratisare de care sa ma desprind
pentru totdeauna.

Am intalnit durerea mergand ca tine,
pe drumuri ce pareau senine, lipsite de sens,
indiferent
si am patimit cand am gustat
din singurul sens pe care-l puteam percepe.

A inceput ratacirea mea de cand am sorbit
din nectarul durerii singuratatii.
Am invatat sa-mi plec privirea
catre alte orizonturi,
departe de tot, departe de mine.

Mi-am zavorat inima
in fata lumii,
in fata ta, trecatorule grabit,
prins de cadrul lumii proprii.
Si am inceput sa astept,
o asteptare ce doare nespus de mult.

Stiu, cuvintele m-au parasit
au luat-o la vale precum izvoarele
ce mangaie pantecul muntilor.
Mi-a ramas doar privirea patrunzatoare.
Nu-ti fie teama de mine!
Povestea mea este acum prinsa in lumea ta,
precum o pata,
o intamplare bizara, intalnita la acest colt de strada,
intr-o zi inabusitoare de vara.
***
Asculta, ai vrea sa-mi imprumuti vorbele tale
pentru a-mi continua povestea
dincolo de priviri,
cu voce tare?

Fara aripi atasate

incet
ti-am lasat cuvinte
in palma
si le-am privit
cum se inmultesc,
cum se transforma in gesturi,
in priviri furate.

in liniste,
am simtit,
cum inima isi continua
muzica
departe de zgomotul lumii.

am cantarit
iubirea de la apusul soarelui
pana ce luna
si-a aratat chipul,
fara aripi atasate,
cuprinsi de zare.

Pe un fir de ata

lumina isi revarsa imbratisarea
peste micimea noastra
si ne cuprinde,
furandu-ne de fiecare data
priviri.

griul ne cuprinde uneori fiinta,
ne strange inima.
mintea nu ne mai duce
spre zarile odata albastre
ci spre alte lumi
pe care le cucerim,
pana cadem obositi
de ispravile noastre.

se intampla sa ne mai oprim
in drum,
sa stam
in tacere.
pe un fir de ata,
ne lasam destinul
sa se joace un joc
vechi,
imprevizibil,
pana in clipa in care
firul cade pe pamant
pentru a trasa
linii clare
catre altundeva.