lumina isi revarsa imbratisarea
peste micimea noastra
si ne cuprinde,
furandu-ne de fiecare data
priviri.
griul ne cuprinde uneori fiinta,
ne strange inima.
mintea nu ne mai duce
spre zarile odata albastre
ci spre alte lumi
pe care le cucerim,
pana cadem obositi
de ispravile noastre.
se intampla sa ne mai oprim
in drum,
sa stam
in tacere.
pe un fir de ata,
ne lasam destinul
sa se joace un joc
vechi,
imprevizibil,
pana in clipa in care
firul cade pe pamant
pentru a trasa
linii clare
catre altundeva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu