Deasupra aburilor cu miros de cafea, totul parea simplu. Oamenii treceau pe langa masa ei, in timp ce privea pierduta spre cer. Era ceva ce-si dorise in momentele in care hartiile isi faceau loc abuziv pe biroul sau, de parca ar fi venit la un concert al unui artist consacrat. Ii placea sa observe cum lumea se misca in jurul sau, iar ea sa stea pentru a se bucura de oaza de liniste creata in mijlocul strazilor cu povesti d'altadata, prafuite de vreme. Isi dorise acest respiro, pe care-l percepea precum o eliberare. O eliberare de tot. Era departe de multe si aproape de alte lucruri dragi. Printre straini. Mesaje diferite. Vorbe prinse din zbor. Idei ce prindeau aripi in mintea ei. In oaza de liniste. Se simtea libera din nou. Sa creeze. Sa deseneze scenarii in aer. Vegheata de soarele arzator, la umbra norilor pufosi.
Ii privi fotografia. Distanta ii despartea. Si o cafea ce se racise in timp ce ea visa cu ochii larg deschisi. Si intrebarea: "ce ritm bate inima ta cand iubesti?" cu un raspuns ce-l asteapta, sperand ca nu va fi in zadar.
Departe de restul oamenilor grabiti, isi continua visarea. Pe o melodie aproape de sufletul sau. Cu un respiro la activ. Zambea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu