La finalul piesei +++

lumea se ridica in picioare si scandeaza un alt bis. Pe scena, lumea poate fi cuprinsa cu doua maini. Nu mai este nevoie de coordonate cardinale. Scena, o mana de actori.Si alti oameni care uita de tot pentru a fi acolo, in mrejele efectului datorat scenei. Si o poveste spusa pe ritmul muzicii.
In ultimele zile ale anului oamenii isi fac bilantul. S-au obisnuit cu aceasta meteahna, intrata mecanic in existenta lor. Le place sa priveasca imaginea de ansamblu doar o data pe an. Imagine fundamentata pe realizari, esecuri sau pierderi indiferent de planuri - profesional, social, personal. Dupa, trag linie si o iau de la capat cu alt elan. Un alt inceput le zambeste. Destinul? Ii poarta spre noi orizonturi.
Cu gandul la ziua de maine, cand voi pleca la muntele cel drag, imi fac bilantul: am pierdut si am castigat in egala masura, am descoperit si am regasit oameni si locuri dragi, am uitat inconstient lucruri si am dat uitarii voit, altele nu atat de placute, am alergat si am asteptat... muzele sa-mi picure din magia lor cativa stropi.
N.A.: Va pup si va imbratisez cu drag! + neuitatul Smile. :)

In stilul lui JLo (despre rumegatul in public)

S-a intamplat (poate nu chiar intamplator) sa o vad pe ea. O gazela incaltata in mama lor de incaltari (o chestie intre pantofi si cizme, n-am inteles ideea) cu toc, cu botul alb si restul de culoarea taciunelui, alergand dupa 311. Cu o umbrela in mana dreapta, dadea impresia ca este bunica lui Tweety in momentele cand il urmarea pe Sylvester. Cand a pasit in autobuz, am avut o alta imagine a ei. Purta o geaca neagra ce imita pielea, foarte lucioasa, ce avea o gluga cu putina blanita, o pereche de blugi albastri si un pulover verde.

Gazela si-a cautat imediat un loc liber sa se aseze. Si unde a reusit? La cativa pasi distanta direct in perimetrul meu vizual.

"Minunat!!!!!!!" , mi-am zis. "Incepe distractia!"

Si da-i si rumega si rumega, rumega, tot rumega, de am crezut ca o sa aud pe cineva spunandu-i:

"Muuu-Muu, ce mai faci tu?"

Pana aici, totul o fila de poveste, pana am vazut ca-i iesea cozorocul sepcii de sub gluga. Cozoroc ce avea multe pietricele drept decoratiuni. Un pom de Craciun ce se plimba singur prin oras. Greeeeaaaaattt! sau Yu-huuu! (vorba celor de la Blur in Song 2)

Faza cea mai tare a fost cand a coborat. M-am amuzat la culme de fata unui tip care s-a intors speriat cand a vazut-o cum trece pe langa el. Gazela. Cu un mers a la JLo. "Hit them girlzzzz! Mujer latina made in Rumania!

Avem cu ce, avem unde, avem cum, dar pacat. Hainele din dulapuri ne joaca uneori feste. Nu fiti rai cu noi! Doar experimentam, invidiosilor! Hainele astea pe voi ar sta ca pe gard, in timp ce pe noi.... ajung piese de muzeu."

Un gest de tot r.......

In clipa in care ajungi sa iesi din multime, foloseste-ti mintea pentru a le oferi celorlati lectii de viata. Ajuta-i sa construiasca lucruri durabile, intr-o societate aflata intr-un continuu lifting facial. Asta mi-am propus sa fac de ceva timp. Singurul esec constant il am in fata schimbarii atitudinii celor din jur in mod pozitiv. Azi, am observat ca degeaba vorbim despre incalzirea globala, despre efectele poluarii, ca tot n-am priceput nimic din asta. E mai usor sa aruncam resturile pe jos, chiar si atunci cand trecem pe langa un cos de gunoi. Ne place, insa, sa pozam mereu... in personaje de carton.

Imaginea dupa...petrecerile de sarbatori

O lovitura neasteptata

Statea si-l privea. Cu o privire tampa ca si cum nu-i venea sa-i creada. Aseara isi facusera numai urari de "bine", in timp ce restul grupului facusera misto pe seama lor, repetand continuu: "Sunteti facuti unul pentru celalalt".
"-Da!Da! In cosmarurile lui. Cele frumoase. Iar eu sunt o zana."
"-Nu stie ce pierde. Eu am cu ce, ma intreb daca tu ai?"
"-Eu sa pierd? Un asemenea Fat-Frumos, cred ca glumesti?!"
Nu reusi sa doarma, gandindu-se ca prea a fost aiurea acea intalnire si ca maine avea sa mearga impreuna pe munte.

"- Cred ca Mosul se tine de sotii."
In fata cestii de cafea, incerca sa-i surprinda privirea. Cu mainile tremurande incerca sa deschida cadoul primit din partea lui.
"-La naiba!", fusese primul gand care-i fulgerase mintea cand il vazu cu o cutie in mana.
"-Pentru tine."
Ingaimase un "multumesc" timid. Urmele lipsei de somn erau inca vizibile pe fata sa. Si acum se gandea la ceea ce i se va ivi privirii peste cateva secunde. Desfacu cutia si gasi inauntru o alta cutie. Dupa vreo alte 4 astfel de cutii, ajunse la ultima in care gasi un pandantiv de argint in forma de fulg de nea.
Ramase cu gura cascata, caci ii placea la nebunie sa admire iarna in momentele cand pamantul se lasa acoperit de o haina pufoasa de culoarea laptelui, formata din fulgi mari de nea.
-Iti place? o intreba.
-E un cadou neasteptat.
-Ma bucur.
-Eu n-am niciun cadou pentru tine.
-Acum poate ca nu, dar pe viitor este posibil sa ai ceva.
-Adica?
-Te-ai inrosit la vederea unui fulg de nea din argint. La o bulgareala adevarata, nici nu intreb cum ai avea obrajii. Ma intreb cum ai reactiona cand inima ti-ar lua-o la trap... din cauza mea.
-Ah! Esti cam increzator, nu crezi?
-Eu spun doar ceea ce vad. Doar tu nu vrei sa privesti aceeasi imagine.
-Imi plac fulgii de nea, dar nu ma topesc usor, cand vine vorba de iubire.
-Adevarat. Insa, in acest moment nici tu nu prea crezi in ceea ce spui. Te-a lovit poznasul Cupidon cu sageata sa. Ramane ca tu sa accepti situatia.
" -La fereastra mi-a aparut o floare
facuta din mici particule stralucitoare
nicio stea nu lumineaza ca floarea mea...." se auzi din boxe.
Si totusi iubirea te poate lovi...iarna.

Ho!Ho! Ho!

http://www.youtube.com/watch?v=Fo9LsR7yv0Y

It's time to roll! Hugs.

Mosule, cat timp te mai tii de povesti?

Oare ce daruri ne va aduce Mosul anul acesta? Noi cuminti am fost, doar suntem copii. Cu aripi.

Cum ar trebui sa arate Craciunul? (4 povesti scurte ascunse sub brad)

1. Sub un brad, o veverita cauta o ghinda pierduta in zapada pufoasa. Se uita o clipa in sus, in vreme ce o stea coboara din cer spre pamant cu acea curiozitate definitorie a exploratorului. Un zgomot dintr-un tufis, o face sa tresara si spre propria-i bucurie sa gaseasca rapid fructul ratacit. Se urca vitejeste in copacul alaturat si de pe o creanga priveste cum un pui de cerb isi murdareste boticul de nea. Strange la piept ghinda si zambeste gandului ca acolo sus la inaltime poate fi deasupra lumii. Pentru o clipa se vede precum un urias al padurii in fata caruia se inchina zarea. Trage aer in piept si saluta lumea cu mici pasi de dans de pe creanga, scuturand zapada adunata pe ea in ritm sacadat. Fulgii de nea desprinsi isi continua drumul spre pamant cu un vals stiut doar de ei.
2. Mirosul portocalelor asezate intr-un cos impletit se completeaza cu cel al cozonacilor ce asteapta sa fie scosi din cuptor. In fata unui semineu, Sonia si Ciprian se joaca cu Thomas, un pui de bichon poznas. Rasetele lor se imbina placut cu vocile colindatorilor ce aduc lumina sarbatorii in casa familiei Anton. Bradul frumos impodobit sta intr-un colt al living-ului imbracat intr-o haina decorata cu luminite. Colindatorii pleaca fericiti, cu traistele pline de bunatati.
- E vremea lui mos Ene, copii! rosti doamna Maria.
-Ba nu! E a lui Mos Craciun, raspunse Sonia.
-Daaaa, a lui Mos Claciun cu balba alba, zise Ciprian.
-Sonia, trebuie sa mergeti la culcare! zise doamna Anton.
Sonia: -Ba nu, mami! Nu mi-e somn. Vreau sa-l vad pe Mos si sa-i spun o poezie.
Doamna Anton: -O sa-i spui poezia maine. Mosul oricum este mereu grabit sa ajunga cu daruri la toti copiii.
Sonia: -Dar de ce ?
Doamna Anton: Uite, iti spun un secret!
Sonia: -Un secret?
Doamna Anton: -L-am rugat pe Mos Craciun sa treaca maine pe la noi ca sa guste din bunatatile pregatite de doamna Maria, caci este un mare gurmand deghizat in haine rosii.
Rasete.
Doamna Anton: - Si, stii ce mi-a zis?
Sonia: -Ce?
Doamna Anton: -Vine. Si noi trebuie sa-i pregatim un moment special, cu diverse colinde si poezii. Pentru asta, trebuie insa sa ne odihnim ca sa stea Mosul mai mult la noi, ce zici?
Sonia: -Bine. Uraaaa, vine Mosul la noi!
3. Sub un brad, cadouri asteapta sa fie desfacute. Mosul se urca purtat de aripi invizibile pe horn in sania trasa de reni. E vremea sa aduca bucurie in sufletele altor copii. O stea sta prinsa de cer, observand cum povestea isi continua firul firesc. Intr-un patut, un bebelus gandureste timid. E primul sau Craciun.Luminat.
4. Cu aripile lasate, un inger sta pe un nor. Priveste spre pamant, incercand sa desluseasca printre atatea luminite si case mici drumul ratacit de ieri. Asteapta sa vada cum lumina ascunsa in oameni va deveni vizibila in noaptea de Craciun. Numara secundele in gand. Acordurile unui cantec vechi razbat cerul. E vremea. Sufletul ii tresare.
Luminitele se prind intr-un joc al daruirii, al bunavointei, al sperantei. Oamenii rad, se imbratiseaza, isi daruiesc momente de suflet si asteapta ca intreaga zare sa se aprinda in diverse culori pe ritmul colindelor.
"Astazi s-a nascut Hristos
Mesia chip luminos
Laudati si cantati
Si va bucurati!(...)"
"Inca mai exista speranta", isi spuse in gand ingerul, zambind timid unui fulg de nea ce trecu prin fata sa.

Mesaj de Craciun

Fie ca lumina acestor sarbatori sa va inunde sufletele in fiecare clipa si sa va calauzeasca pasii mereu. Va multumesc pentru ca mi-ati fost alaturi in acest an si ca v-ati lasat purtati minute intregi de "racoarea" acestui cub de gheata virtual.



La multi ani!

Stop cadru

Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure
Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,
Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,
Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.

(Poezia: Cititorului - Nicolae Labis)

Like a

through the snow.

Inceput de conversatie

Precum un "pui" de highlander, am simtit zapada sub propriile-mi picioare intr-un du-te vino vreme de 3 ore, astfel ca dupa mult timp am luat decizia de a ma aseza in troleibuz in drumul spre casa. Am trecut peste aceasta regula pe care o aplic de cativa ani buni, mai ales ca stau multe ceasuri pe scaun la birou, iar la plecare simt nevoia sa ma plimb minute in sir prin oras, chiar daca este tarziu. Plimbare in scop de relaxare. Si cum stateam eu purtata de vocea lui Mylene Farmer, un minunat el cu o geaca groasa cu gluga imblanita, se aseaza tacticos langa mine si sta calm, omul, ce-i drept pana cand ii suna telefonul:

"-Buna, bai! Sa-mi bag PULA."

Era sa-mi cada castile din urechi, nu altceva, in plin hit "Music non stop" semnat Kraftwerk, in timp ce un domn de varsta tatalui asezat in dreapta mea, i-a transmis cu o privire galesa ceva subliminal, tipului in cauza, uitandu-se frumos la mine. Deja cred ca-mi aparuse cerculetul ce stationeaza deasupra Sfantului in film, caci domnul mi-a zambit, semn ca luase atitudine. Eu fiind la mijloc, imi venea sa-mi bag...muzica si mai adanc in "vene", caci de altceva nu se punea problema. Si uite asa, am ajuns de unde am plecat atunci cand mergeam la liceu (sic!) cu acelasi minunat troleibuz si am tras aceeasi concluzie: mai bine in picioare, decat jos. Auzi prea multe :D. Si ai alte perspective si alt aer mai rarefiat.

Long live bulgareala!

Ce ai face daca te-ai afla in fata unui balcon ce-ti incanta privirea cu zapada ce-l decoreaza? In plina zi la munca? Zambesti deja gandului ce-ti trece prin minte sau renunti imediat ? Ieri m-am distrat cateva minute la o scurta bulgareala alaturi de cateva colege. A fost misto.Pacat ca n-am reusit sa facem un om de zapada si nici bulgari care sa reziste mai mult. Inca nu e timpul pierdut. :D

Marturie

Nu stiu daca...

mai vreau sa aud vehiculata ideea: "autoritatile au luat masurile ce se impun pentru a curata strazile". Care masuri??? Continua sa-si scoata de la naftalina discursurile din anii trecuti, ca doar n-o sa admita vreodata ca nu sunt pregatiti cand vine iarna pe nepusa masa. "Noi suntem specialisti in a manipula. In a disemina informatia cum vrem si a va prezenta realitatea pe care o cream, precum niste magicieni dotati cu discursuri. Noi stim cum sta treaba, voi? Va inecati bocancii si cizmele in nameti, in timp ce noi va privim linistiti din masini cu geamuri fumurii. Ce muschii nostri vreti sa facem pentru voi? Natura este perversa, ne strica mereu planurile. Ne da continuu palme peste fata. Noi le primim, inghitim in sec si ne continuam planurile de pe hartie cum credem. Nu o vom asculta niciodata, caci va fi inaintea noastra orice am face.Voi oricum va adaptati, caci supravietuirea la asta se rezuma. Continua adaptare. Noi evoluam mai rapid decat voi. Precum zmeii, ajungem mai repede unde dorim, voi ca niste eroi aveti mai multe teste de trecut. Teapa voastra, norocul nostru.
Intre timp, bucurati-va de zapada, iesiti pe derdelus si construiti niste oameni de zapada. Caci aveti cu ce. Nu este criza la zapada. Macar de asta sa va bucurati, caci de restul ne ocupam noi. Veghem la linistea voastra. La altceva nu ne pricepem. "

Back to basics

Fragment din alte vremuri.

Semne de intrebare

Si a inceput din nou ninsoarea. Si m-am lasat captivata de dansul fulgilor de nea. In aceasta perioada, lumea pare desprinsa din paginile unui basm. Cu brazi decorati frumos si cu lumini ce brazdeaza cerul si strazile uriasului oras. Mereu grabit. Pe una din filele acestui basm, un desen sta sa cada. Doi copii rostesc in pripa, in ritm sacadat, versurile unor colinde in vagonul unui tren de la metrou. Cu ochi tristi, isi continua cantarea. In cautarea unor banuti, nu a unui cadou. Dau pagina. E totul alb. Inca una. La fel. Basmul ramane "suspendat" in acel desen. Intrebari fara raspuns si totusi... as fi vrut sa le zic doar atat:
"Fiecare cantec are misterul sau. Ascuns printre note muzicale si versuri. Scos la suprafata prin intermediul vocii care-i da suflet. Care ii ofera viata. Iar colindele au magia lor, un mister aparte. Sunt semne ale credintei populare. Simboluri ale crestinismului. Un colind cantat de un copil capata un farmec aparte, ascuns in spatele inocentei. Si o magie care ne incalzeste timid inimile. Asta as vrea sa simt atunci cand aud un colind, indiferent de locul unde il ascult."
Iar parintilor:
"Copiii au dreptul la copilarie. Si la joaca. Nu le rapiti aceste privilegii. Cersetoria nu este raspunsul corect la o viata sigura din punct de vedere financiar. Copiii nu trebuie sa plateasca pentru neputinta voastra."

Scurtcircuit

"-Hei, ce mai faci, bei?(in loc de ba)
-Unde esti?
-Ah, esti acasa. Eu sunt la posta. (mna! mna! mna! - "rumega" guma, ca sa fiu explicita).
-Ihimm, ihimm, ihimm. Ei, cum asculti? Cum faci asta?"
Zu-gugu-zuguuuu! se auzi in aerul de la posta.
Si infloriturile vocale de rigoare. Pentru o secunda am crezut ca am gresit locul. Dar n-a fost asa. Maneaua continua. Si tipa incepuse sa-i simta ritmul si sa sopteasca versurile.
La naiba! Manele in posta??? Scurteaza-mi, doamne, durerea ce o simt in urechi!
Un el o sunase pe ea pentru a vorbi vrute si nevrute si sa-i puna la telefon o manea.
Help! Help! Help!
Consider acest fenomen inexplicabil. La fel si faptul ca unii isi cumpara Ipod-uri, mp3 playere si mp4 playere ca sa asculte manele la maxim. Da, putina muzica clasica nu v-ar placea, dragilor? O arie ceva nu este pe gustul vostru? Tot cu orchestra se canta, sa stiti. Iar vocile s-ar putea sa va lase masca. Nu acele voci false. Faza cea mai tare ar fi ca la final de an sa aud si o manea cu beat-uri electro. Asta m-ar da pe spate.:)))

Iarna

Iarna a venit in zori
La fereastra mi-a pus flori
A venit cu gerul ei
Cu zapada si polei.

Cat de veseli suntem noi
Ca ne aduce bulgari noi
Cu zapada ne jucam
Si cu bulgari aruncam.

(Sursa: www.parinti.com)

Freeze!

Un pacient pe un pat de spital. Oarecare. Un numar pe o lista. Lunga de asteptare. Un trup legat la un aparat. O inima ce nu mai bate singura. Realitate muta. Si un sunet ce nu mi-a dat pace in secunda in care am realizat ca sunt prinsa in propriul meu film, cu inima pe "low" si cu un trup ce nu mai asculta comenzile venite din creier. Doar ochii ma ajutau. Singura, intr-un autobuz plin cu oameni. Fara aer. Primul gand a fost acela de a nu cadea acolo, in mijlocul acelor straini, ci in propriul pat, vegheata de cei dragi. Asa ca am decis rapid sa cobor. Ma sufocam. Am cautat din priviri o banca in plin aer rece care m-a pocnit in moalele capului si cand am vazut-o am stiut ca ea va fi cea mai buna prietena pentru ceva vreme. Mi-am sunat parintii cu ultima rasuflare pentru a le spune unde ma gasesc. Nu mai eram capabila sa fac vreun pas in plus. Corpul imi era ca de gheata. Si am asteptat. Cea mai lunga asteptare din viata mea, cu o durata de 10 minute. Cauza acestei stari: un deochi. Al carui efect n-a putut fi contracarat de o colega de serviciu, experta in indepartarea sa. Ci doar prin propriile rugaciuni. Dupa o noapte alba.
Acum pot sa rad, insa, imi voi lua masuri de precautie. Nu de alta, dar anul acesta am tot fost prinsa de "deochi".

Un hip si un hop...

din cand in cand este binevenit. Te face sa-ti reevaluezi faptele si deciziile luate. Am reinceput sa cercetez ca odinioara piata muzicala romaneasca. Sa descopar ca viitorul nostru suna bine in haine de hip hop. Am scos din cutia hobbie-urilor uitate, placeri vechi. Dar care-mi gadila auzul fin. O sa-mi spuneti ca in hip hop se mai si injura, dar daca ati ascultat macar o data o piesa made in USA, Old hip hop (chiar si nou) ati observa ca si pe acolo se practica acest obicei, chiar daca apoi piesele sunt promovate in variante cenzurate pe canalele muzicale. Hip-hop-ul este un manifest. Contra minciunii, a realitatii care uneori este prezentata diplomatic. Este contrar multor atitudini sub care ne ascundem faptele. Este o metafora a ceea ce ne inconjoara.
Fragment

Pentru o zi mai haioasa

Aaa, eu ma numesc Eugeneu
Gen.
Gen eu, stii
da si....
Gen pierde timpul,
Gen nu prea i-a placut la scoala
Trage la sala gen se umfla cu oxigen
Nu saluta din spranceana, doar din abdomen
Gen cerceteaza-orice teren gen
E mereu pe faza, asteapta doar un semn gen
Toata lumea e pe jos lacrimogen, gen
Ca e praf si l-au ars ca pe polen, gen
E fenomen.
Imagineaza-ti-l cum vine
Mersul lui de Johnny Bravo se remarca in multime
Specimen care exista doar in filme
De categoria a treia, dar in fine
Cica zice c-are o fata pe genul lui gen
Tres joile, ca Angelina Jolie fara sutien gen
Pe langa silicon si colagen
Varsa milioane-ntregi in club pe cola, gen
Mai mult decat monden
Se potrivesc perfect in Porcheul ei Caen, gen
Si cica scoate la vanzare un teren, gen
Ca sa-l mute din Berceni in Cotroceni, gen
Pe Eugen.
M-am angajat, sunt tehnician de salubritate publica
Bine. se spune si gunoier, dar prefer tehnician de salubritate publica...
Si gen s-a trezit la realitate gen
A zis ca vrea sa se puna pe fapte, gen
S-a angajat in schimbul trei de noapte, gen
Ca ziua se desteapta-n facultate,
Gen pierde timpul,
Gen mult mai rau ca prima oara,
Sii, imi zice ca pot sa-mi fac rate, stii
E foarte bine, iti faci un lizing
Ai o masina mult mai mijto decat vecinul tau sii
Lumea te baga in seama, adica...sii
Sunt eu gen , stii e genul meu
Adica asa mi-am facut sii daca vreti sa ma cautatï pe mess
Am geneu@yahoo.com
(Guess Who - EuGen - varianta cenzurata)

Gandul zilei

"Prima conditiune ca un artist sa reziste este sa aiba curul tare."
(Restul e tacere)

Hands up!

Un coltisor din Romania

(Nicolae Grigorescu)

Redescoperiti-va macar pentru o zi!

Las critica deoparte in aceasta zi, in care toti ar trebui sa rescriem frumos istoria proprie cu zambete, cu fapte bune, cu gesturi menite sa atinga inimile celorlalti. Fara asteptari mari. Azi trebuie sa ne bucuram chiar daca n-avem conturi grase in banci, limuzine si cine stie ce averi. Ar trebui sa radem din nimic, sa savuram aerul in timp ce ne plimbam prin parcuri pentru a descoperi farmecul covorului frunzelor multicolore. Azi ar trebui sa fim multumiti de ceea ce avem, de oamenii care ne stau alaturi zi de zi. Sa respectam fiecare colt din natura care ne gazduieste mereu cu bratele deschise si a carei asteptare majora se rezuma la respect. Sa pretuim clipele si gesturile marunte. Fara zgomot. Sa incepem sa incapem in haine de eroi, care construiesc si care reusesc sa treaca dincolo de hatisul problemelor cu zambetul pe buze. Sa fim oameni noi, intr-o societate ce incepe sa-si aduca aminte de esenta termenului "valoare". Cu o cultura bogata, dar nu foarte bine promovata.
Va las sa va redescoperiti esenta, fie intr-o carte scrisa de Octavian Paler, intr-un tablou de-al lui Tonitza, intr-o replica savuroasa de-a lui Toma Caragiu, intr-o balada veche cantata de Tudor Gheorghe, fie intr-un obiect de odinioara uitat prin casa voastra. Eu m-am redescoperit in povestile savurate la lumina opaitului din casa bunicilor, pudrate cu placinte delicioase umplute cu branza. Intr-o atmosfera tipic romaneasca. O Romanie frumoasa, cu valori simple si multi eroi...necunoscuti, dar cu inimi mari.