Precum un "pui" de highlander, am simtit zapada sub propriile-mi picioare intr-un du-te vino vreme de 3 ore, astfel ca dupa mult timp am luat decizia de a ma aseza in troleibuz in drumul spre casa. Am trecut peste aceasta regula pe care o aplic de cativa ani buni, mai ales ca stau multe ceasuri pe scaun la birou, iar la plecare simt nevoia sa ma plimb minute in sir prin oras, chiar daca este tarziu. Plimbare in scop de relaxare. Si cum stateam eu purtata de vocea lui Mylene Farmer, un minunat el cu o geaca groasa cu gluga imblanita, se aseaza tacticos langa mine si sta calm, omul, ce-i drept pana cand ii suna telefonul:
"-Buna, bai! Sa-mi bag PULA."
Era sa-mi cada castile din urechi, nu altceva, in plin hit "Music non stop" semnat Kraftwerk, in timp ce un domn de varsta tatalui asezat in dreapta mea, i-a transmis cu o privire galesa ceva subliminal, tipului in cauza, uitandu-se frumos la mine. Deja cred ca-mi aparuse cerculetul ce stationeaza deasupra Sfantului in film, caci domnul mi-a zambit, semn ca luase atitudine. Eu fiind la mijloc, imi venea sa-mi bag...muzica si mai adanc in "vene", caci de altceva nu se punea problema. Si uite asa, am ajuns de unde am plecat atunci cand mergeam la liceu (sic!) cu acelasi minunat troleibuz si am tras aceeasi concluzie: mai bine in picioare, decat jos. Auzi prea multe :D. Si ai alte perspective si alt aer mai rarefiat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu