miercuri, 16 decembrie 2009

Semne de intrebare

Si a inceput din nou ninsoarea. Si m-am lasat captivata de dansul fulgilor de nea. In aceasta perioada, lumea pare desprinsa din paginile unui basm. Cu brazi decorati frumos si cu lumini ce brazdeaza cerul si strazile uriasului oras. Mereu grabit. Pe una din filele acestui basm, un desen sta sa cada. Doi copii rostesc in pripa, in ritm sacadat, versurile unor colinde in vagonul unui tren de la metrou. Cu ochi tristi, isi continua cantarea. In cautarea unor banuti, nu a unui cadou. Dau pagina. E totul alb. Inca una. La fel. Basmul ramane "suspendat" in acel desen. Intrebari fara raspuns si totusi... as fi vrut sa le zic doar atat:
"Fiecare cantec are misterul sau. Ascuns printre note muzicale si versuri. Scos la suprafata prin intermediul vocii care-i da suflet. Care ii ofera viata. Iar colindele au magia lor, un mister aparte. Sunt semne ale credintei populare. Simboluri ale crestinismului. Un colind cantat de un copil capata un farmec aparte, ascuns in spatele inocentei. Si o magie care ne incalzeste timid inimile. Asta as vrea sa simt atunci cand aud un colind, indiferent de locul unde il ascult."
Iar parintilor:
"Copiii au dreptul la copilarie. Si la joaca. Nu le rapiti aceste privilegii. Cersetoria nu este raspunsul corect la o viata sigura din punct de vedere financiar. Copiii nu trebuie sa plateasca pentru neputinta voastra."

Un comentariu:

  1. Ai mare dreptate.

    Cei care îşi lasă copiii pe străzi, la cerşit, nu se pot numi părinţi. Poate şi sărăcia îi face să recurgă la asta, dar aşa sunt majoritatea: decât să muncească, preferă să se folosească de copii, de parcă sunt nişte obiecte şi nu nişte suflete.

    Acum câţiva ani, în oraşul de lângă comuna în care locuiesc, era o fetiţă de vreo 5 ani ce umbla singură prin cofetării, restaurante, pe străzi şi vindea ziare. Nu cunoştea valoarea banului, nu ştia cât îi dai. Mulţumea de fiecare dată când cineva cumpăra un ziar şi nu voia să ia banii decât daca primeai ziarul în schimb; era aşa de scumpă încât nu puteai să treci indiferent pe langă ea. Nu cerşea. Oamenii mari ar putea învăţa multe de la un astfel de copil, un exemplu că dacă vrei să faci un ban cinstit, se poate. Şi când te gândeşti cât era de micuţă...

    RăspundețiȘtergere