Cum mai poti zambi cand auzi cum oameni dragi se lupta pentru a putea prinde ziua de maine? Oameni care nu au nevoie de bilet pentru a merge in acelasi vagon. S-au urcat alaturi de noi pentru ca vor sa mai surprinda ceva din frumusetea ce-i inconjoara. Nu vor sa piarda nimic, desi nu au totul. Pentru ei, placerea absoluta este sa auda cantecul inimii. Sa stie ca mai sunt aici. Sunt luptatori pe un taram pe care nici noi nu-l stapanim. Lupta contracronometru si pentru viata. Inspira momente. Devin exemple: de eroi.
Am pierdut anul trecut doi unchi, din cauza aceleasi boli. N-as vrea sa mai pierd si anul acesta pe altcineva drag. Am descoperit, in ultima vreme, in blogosfera destinele unor oameni care s-au lovit de acelasi inevitabil. Si care lupta, sfarama conceptii, impun noi atitudini. Astazi, lumea se clatina in fata unui singur cuvant: cancer.
Multa sanatate, tuturor!
Cursul vietii nu il stim...
RăspundețiȘtergereMulta sanatate tuturor si totusi ne nastem ca sa... murim
As vrea sa cred ca ne nastem ca sa aflam cum sta treaba cu acel "tot" care ne invinge la final, aratandu-ne ca suntem prea mici pentru a-l cuprinde in minte si in inima. Daca pornim de la premisa ca ne-am nascut pentru a muri inseamna ca renuntam la dramul de optimism pentru totdeauna. Ne punem singuri eticheta de invinsi. Fara lupta.
RăspundețiȘtergereSunt deacord cu tine, dar pana la urma tot murim, ceea ce conteaza este ce am invatat din viata pe care o avem si ceea ce lasam in urma
RăspundețiȘtergereAi dreptate. Este important sa lasi in urma o poveste de viata.
RăspundețiȘtergere