N-as vrea sa ajunga sa devina si acesta un curent in blogosfera romaneasca. In urma cu ceva vreme, Moni drag, s-a gandit ca este cazul sa se retraga departe de ochii cunoscutilor si ai necunoscutilor, punand stop blogului personal. In urma e-mail-ului pe care i l-am transmis, mi-a explicat ca are nevoie de spatiu. Si timp. Si a rumegat in liniste, singura, pana a luat-o de la capat. Odata ce te-a prins microbul, este cam greu sa renunti la el. Mai ales daca ai si patima scrisului.
Saptamana trecuta, am observat alti doi bloggeri din lista mea, ca au oprit accesul catre blogurile personale. Unul a revenit, celalalt, inca... mai are nevoie de timp (cred).
Daca eu am inceput acest joc ca un experiment personal, din care am iesit cu multe castiguri sufletesti, asa ar trebui sa se intample si in cazul multora. Observ ca nu este asa. Cu totii avem o stea care lumineaza acolo, sus, pentru noi. Haideti sa nu-i stingem lumina! Si inca, un mic amanunt: nimeni nu este perfect. Imperfectiunile ne fac fermecatori. Chiar si "prostiile" postate pe blogurile personale. Sunt parti din noi. Indiferent daca se inscriu in categoria literatura de calitate sau de citit pe toaleta.
Bloguri... de ce bloguri? de ce nu altceva...
RăspundețiȘtergereTraim pe aceasta lume si cunoastem oameni, acestia vin sau poate mai poposesc pe la noi, poate fac parte din viata noastra...
doi au plecat, ea a revenit, el nu mai poate sa revina, a inceput sa isi exprime sentimentele altfel, doar cu o alta masca, ceva care sa nu il arate nimeni cu mana, asa e el...
Nu mai are nevoie de timp, timpul pentru el e doar o forma, va tine minte ceea ce a fost iar cei ramasi prieteni nu ii va uita...
Asta seara te saluta Tlaloc... candva a fost doar un amator...
Si in sfarsit am aflat identitatea ta. Banuiam ca in spatele acelor scrieri era un prieten, dar n-am crezut ca esti tu. Ma bucur ca am recuperat ceva.:)Mult succes in continuare cu scrisul. Si sa stii ca avem nevoie de timp ... pentru a trai, indiferent de ceea ce experimentam.
RăspundețiȘtergere