Inchizi ochii si pentru o clipa ai senzatia ca timpul s-a oprit exact acolo unde trebuie. Intinzi bratele pentru a imbratisa primul tau regret, soptindu-i la ureche ceea ce n-ai putut cand erai doar o copila. Ca o umbra dispare. In aer. Doar timpul sau s-a scurs demult. Dar tu i-ai pastrat amintirea ascunsa in tine, deoarece ti-a atins pentru prima oara inima si te-a facut sa crezi ca esti o particica importanta din aceasta lume. Ca poti zbura. Un zbor nebun, cu peripetii.
Simti cum creatiile se preling prin tine si pe langa tine. In jos. La vale. In izvorul in care ti-ai innabusit setea. Pe pietre pasesti. Ca aevea. Cu aceleasi temeri. Si iar apare "daca", imbracat de fiecare data altfel. Va priviti, constienti ca ati muscat din necunoscut cu aceeasi emotie. A inceputului. Si continui drumul cu timiditate, ascunsa sub o sapca la care apelezi pentru a juca rolul observatorului. Care trage concluzii la rece. Fara sa-i pese de consecinte. Asemeni unui cub de gheata ce racoreste licori nebanuite. Si cu un suflet ratacit in lumea materialului. Pe care o detesta caci nu-i intelege esenta. Duritatea. Salbaticia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu